Puiu Popoviciu l-a angajat ca avocat pe fostul director FBI Louis Freeh. Informaţia, publicată zilele trecute de Antena 3, se confirmă. Freeh a emis un comunicat în care afirmă că este „profund dezamăgit” de decizia Înaltei Curţi din România de a-l condamna pe omul de afaceri la 7 ani de închisoare, o sentinţa care „nu este susţinută nici de fapte nici de lege”, conform stiripesurse.ro
Freeh mai scrie că în iulie 2016 a efectuat o analiză a sentinţei Curţii de Apel, împreună cu „o echipa experimentată de foşti procurori federali şi agenţi speciali ai FBI, dintre care unul vorbeşte fluent limba română”. Fostul director al FBI susţine că această analiză a sentinţei a „relevat numeroase lacune juridice şi factuale”, „incompatibile cu statul de drept”, şi îşi exprimă speranţa că decizia va fi revizuită.
Puiu Popoviciu a fost condamnat la 7 ani de închisoare în în dosarul privind tranzacţionarea la un preţ subevaluat a unui teren de 224 de hectare de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice Bucureşti. Omul de afaceri nu a fost găsit şi a fost dat în urmărire internaţională.
„Sunt profund dezamăgit de recenta decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României cu privire la condamnarea penală a omului de afaceri român Gabriel Popoviciu și la sentința de șapte ani de închisoare. Această sentinţă şi condamnare nu este susținută nici de fapte, nici de lege.
În iulie 2016, am fost repartizat să efectuez un raport independent al condamnării domnului Popoviciu în fața Curții de Apel din România. Am efectuat acest raport cu ajutorul unei echipe de procurori federali experimentați și foști agenți speciali ai FBI, printre care unul care vorbea fluent limba română.
Echipa noastră a analizat temeinic dovezile prezentate împotriva domnului Popoviciu la proces, inclusiv documente și înregistrări clandestine ale conversațiilor sale. Această analiză a scos la iveală numeroase deficiențe de fapt și juridice în cazul împotriva domnului Popoviciu. De exemplu, martorul principal al procuraturii, care a încercat în mod repetat, dar fără succes, să-l facă pe domnul Popoviciu să se incrimineze prin înregistrări secrete, a recunoscut în instanță că nu a fost mituit de domnul Popoviciu – presupusa mită, inclusiv două sticle de lichior și materiale corporative promoționale (cum ar fi un stilou, un notebook și calendare). Fostul ministru al Educației, precum și alți martori, au mărturisit că terenul Băneasa nu a fost niciodată un bun public și, prin urmare, nu se poate susține acuzația legală de abuz de funcție. Multe alte deficiențe grave de fapt și de drept, incompatibile cu principiile fundamentale ale statului de drept, au fost, de asemenea, subliniate în raportul meu”, a mai scris avocatul lui Popoviciu în comunicat.
Comunicatul integral în limba engleză (via businessinsider.com):
WILMINGTON, Delaware, Aug. 9, 2017 /PRNewswire/ – I am deeply disappointed in the recent decision of Romania’s High Court of Cassation and Justice to affirm the criminal conviction of Romanian businessman, Gabriel Popoviciu, and sentence him to seven years in prison. This sentence and conviction are not supported by either the facts or the law.
In July 2016, I was retained to conduct an independent review of Mr. Popoviciu’s conviction before the Romanian Court of Appeals. I conducted that review with the assistance of a team of experienced former federal prosecutors and former FBI Special Agents, one of whom speaks Romanian fluently.
Our team thoroughly reviewed the evidence presented against Mr. Popoviciu at trial, including documentary evidence and surreptitious tape-recordings of his conversations. That review documented numerous factual and legal deficiencies in the case against Mr. Popoviciu. For example, the prosecution’s main witness, who repeatedly but unsuccessfully attempted to make Mr. Popoviciu incriminate himself using secret recordings, admitted in court that he was not bribed by Mr. Popoviciu – with the alleged bribe including two bottles of liquor and corporate promotional materials (such as a pen, notebook, and calendars). The former Minister of Education, as well as other witnesses, testified that the Baneasa land parcel was never a publicly owned asset and therefore cannot support the legal charge of abuse of position. Many other serious factual and legal deficiencies, inconsistent with fundamental principles of the rule of law, were also highlighted in my report.
I am hopeful that courts and reviewing authorities will review this case and decide that justice and the rule of law demand another result.