„Un zâmbet și o vorbă bună nu costă nimic, dar pot schimba o țară”. Acesta este motto-ul lui Eduard Hellvig, omul din imediata apropiere a lui Klaus Iohannis. Născut în 1974, a intrat în politică în 1998, fiind consilierul fostului vice-președinte al PNL, Horia Rusu. A fost ministru, este europarlamentar PNL, dar forța sa reală vine din relația extrem de apropiată pe care a avut-o cu cei doi președinți ai PNL, Crin Antonescu și Klaus Iohannis. A vorbit deschis despre calitățile și defectele celor doi, dar și despre viitoarele mișcări ale Președintelui Iohannis.
Dan Andronic: Ați fost extrem de apropiat de Crin Antonescu și sunteți la fel de apropiat de Klaus Iohannis. Se poate spune că ați fost cel mai apropiat consilier al președinților PNL din ultimii ani, fiind o parte activă în două campanii electorale, 2009 și 2014. Care este diferența dintre cei doi?
Eduard Hellvig: Crin Antonescu și Klaus Iohannis au, dincolo de diferențe, un punct comun important: ambii au înțeles că în societatea românească e necesară o întoarcere a politicii la rostul ei originar – acela de a pune mai presus de orice interesul cetățeanului. Fie că s-a numit ”România bunului simț”, fie că e vorba de ”România lucrului bine făcut”, PNL, prin cei doi lideri ai săi, a încercat să aducă politica mai aproape de oameni și de agenda lor cotidiană. Iar asta spune totul despre patriotismul și onestitatea lor.
Dan Andronic: Da, dar unuia i-a reușit, altuia nu…
Eduard Hellvig: Privind în urmă, pot spune că România nu a fost pregătită, în 2009, pentru Crin Antonescu președinte. Sunt convins că acel Crin din 2009 ar fi câștigat alegerile din 2014. Ține de destin, de gradul de maturizare a democrației noastre, de activarea unui spirit civic în ultimii ani. Am ținut să precizez acest lucru pentru că eu cred că nu numai calitățile și defectele celor doi au făcut diferența dintre reușita proiectelor pe care le-au întruchipat.
Dan Andronic: Interesant, totuși ce a făcut diferența?
Eduard Hellvig: În ceea ce privește distincția între ei, aș putea sintetiza astfel: Crin Antonescu e un romantic, Klaus Iohannis este un pragmatic. E deosebirea structurală fundamentală între ei. Vin apoi diferențele de temperament, de experiență umană, de carieră – toate își pun amprenta, mai devreme sau mai târziu, pe modul de acțiune și de reacție în viața politică.
Dan Andronic: Avea Crin Antonescu, cel din 2013, șanse să câștige Președinția României în 2014? De ce s-a retras? A fost vorba de orgoliu, calcul politic greșit sau pragmatism pur?
Eduard Hellvig: După alegerile europarlamentare, nu, nu mai avea șanse! Dar cred că ar fi câștigat alegerile, dacă nu ar fi luat câteva decizii , cum a fost pragul de 20% pe care și l-a impus ca țintă personală la europarlamentare, deși era o bătălie a partidului în primul rând. Le-a dat, în felul acesta, o armă adversarilor, care au făcut toate încercările posibile pentru ca PNL să nu atingă scorul vizat.
Dan Andronic: S-a pus singur într-o situație dificilă, sunt de acord! Una din regulile marketingului politic este aceea că niciodată nu-i bine să dai termene fixe sau să anunți cifre… În cazul lui Crin Antonescu și dacă lua 19,7 la sută era considerat un eșec, pentru că anunțase 20 la sută…
Eduard Hellvig: Da, iar din acel moment, nici el n-a mai avut de ales și nici partidul. Crin Antonescu s-a retras pentru că e un om de onoare. Iar PNL s-a regrupat în jurul lui Klaus Iohannis într-un moment în care aproape nimeni nu mai îndrăznea să creadă că mașinăria pesedistă poate fi învinsă. Vă amintesc că se punea atunci problema supraviețuirii PNL, a opoziției în general, în fața tăvălugului PSD.
Dan Andronic: Situația nu era deloc roz…
Eduard Hellvig: Să nu uităm că PNL și PDL au obținut, însumat, la europarlamentare cu 10% mai puțin decât PSD. Iar distanța între PSD și PNL era, la 25 mai, zdrobitoare: 37% față de 15%. De aici am pornit. A fost un an mai mult decât interesant, cu răsturnări de situație și reconfigurări surprinzătoare. Aproape nimic nu mai seamănă, în acest moment, cu începutul anului 2014.
Dan Andronic: Care a fost cel mai important moment al campaniei electorale?
Eduard Hellvig: Indiscutabil, împiedicarea votului în diaspora a contribuit masiv la răsturnarea de situație de la un tur la altul. A fost o reacție neașteptat de viguroasă a românilor față de această nedreptate făcută unora dintre ei, față de un abuz făcut de politicieni și consultanți care și-au spus: la câte au suportat, merge și asta. Iată că n-a mers.
Dan Andronic: Deci presupuneți că a existat o premeditare. De fapt, întotdeauna în turul doi contează emoția, iar emoția s-a creat!
Eduard Hellvig: Există o limită, foarte greu previzibilă, la care coarda întinsă tot mai mult, se reacționează dur. La 25 de ani de la revoluție, românii n-au acceptat să le fie furat sau transformat în lux un drept democratic elementar.
Dan Andronic: Votul din diaspora a venit ca o consecință a multor altor lucruri petrecute în campania electorală prezidențială
Eduard Hellvig: Cred că a contat, în această ecuație civic-emoțională, și declarația lui Klaus Iohannis din ultima zi de campanie: ”Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”. Mi se pare că asta a rezumat toată atitudinea lui, refuzul său categoric, vizibil în cele două dezbateri și în toată campania, de a se integra în jocul politic cunoscut, de a lupta cu armele obișnuite până acum pe scena românească. Acest refuz cu orice preț, această încăpățânare de a nu face vreun compromis, chiar dacă asta înseamna înfrângerea, a contribuit, în opinia mea, la cristalizarea deciziei multor alegători. Pe fondul revoltei față de blocarea votului din diaspora și al campaniei mediatice extrem de agresive dezlănțuite împotriva lui Klaus Iohannis, cred că această poziție a sa a contribuit la solidarizarea masivă din 16 noiembrie.
Dan Andronic: Numele dumneavoastră a fost vehiculat pentru diverse poziții din Administrația Prezidențială, de la șeful Cancelariei, până la consilier pe probleme de politică internă. Ați refuzat toate variantele. De ce preferați o carieră de europarlamentar față de una de demnitar al statului?
Eduard Hellvig: Au fost speculații fără fundament. Nu mi-am pus problema abandonării mandatului europarlamentar. Am pornit pe un drum pe care doresc să-l continui. Am fost membru al Parlamentului European în 2007, în prima formulă după aderarea României la UE, și am regretat foarte tare că n-am avut șansa de a merge mai departe atunci. Cred că în această etapă pot să le fiu mai util de la Bruxelles celor care m-au ales, dar și Președintelui, din postura de colaborator sper apropiat în continuare, și Partidului Național Liberal, în cadrul căruia sunt vicepreședinte pentru relații externe.
Dan Andronic: Au apărut speculații privind o posibilă nominalizare a dvs. la SRI sau SIE. Ce ați răspunde în cazul în care Klaus Iohannis v-ar face o asemenea propunere?
Eduard Hellvig: Iarăși zvonuri! Mă feresc din principiu să comentez asemenea speculații aruncate în zona publică de diverși ”binevoitori”. E evident că e vorba de oameni care n-au înțeles încă logica de acțiune a președintelui Iohannis, de aceea sunt mereu surprinși la fiecare pas al său. Oricum, discuția este prematură, indiferent de cine ar fi vorba. La conducerea SRI și SIE se află profesioniști incontestabili, iar la nivelul acestor instituții esențiale pentru siguranța națională orice schimbare trebuie să fie justificată și foarte bine cumpănită și pregătită.
sursa: evz.ro