EXCLUSIV GANDUL | Nu vă ţiuie urechile, domnule preşedinte, de atâta linişte? Nu înţelegeţi că refuzăm să fim la infinit agresaţi de o clasă politică mincinoasă şi care nu ne reprezintă?!

Pas cu pas, preşedintele Iohannis coboară într-o linişte de vecernie, netulburată de nimic şi de nimeni, incomensurabilă, o linişte în faţa căreia propriul purtător de cuvânt s-a declarat înfrânt, prezentându-şi demisia.

Ar spune unii că este semnul unei normalităţi de care avem cu toţii nevoie, că a apus era preşedinţilor subversivi lingvistic şi nu numai, cu potenţial de dinamitare verbală, cu discurs superfluu, lejer controversaţi pentru opţiunile de tip fashionable politics şi suspectaţi, poate întemeiat, de trocuri şi pacte de coabitare.  Ar mai spune că votul de încredere pe care l-a primit Iohannis a fost covârşitor şi că el reflectă opţiunile unei societăţi tinere, în schimbare, vocală în lehamitea faţă de actuala clasă politică şi hotărâtă să pună bazele unei altfel de guvernări. Nimic mai adevărat, doar că a venit momentul să jucăm cu cărţile pe faţă şi să vedem ce se mai întâmplă, de fapt, în atâta linişte împachetată galant cu promisiuni de europenizare şi garanţii verbale ale lucrului bine făcut.

Printr-un simplu exerciţiu de concentrare, vom auzi cum, în linişte, rod cu sârguinţă carii. Rod de la rădăcină, pe mecanisme anticorupţie, pe instituţii care fac orice altceva în afară de a recupera bani de la marii penali, pe proiecte de lege slab întocmite şi prost argumentate, pe voturi de blocare a justiţiei folosind paravanul imunităţilor, pe măsuri fiscale absurd-populiste, abordate fără discernământ. Între două consultări „informale” la Cotroceni, USL e mai vie şi mai activă decât oricând şi îşi duce misiunea la bun sfârşit având drept infailibilă garanţie liniştea consfinţitoare a pactului de coabitare, pe care preşedintele nu face eforturi să-l conteste. În aceste condiţii, Mihalache & Co ar putea prelua, fără efort, inclusiv postul de purtător de cuvânt, fie şi numai pentru simplul motiv că tot ce reflectă, politic vorbind, personalitatea domniei sale se transferă în non-acţiuni, non-mesaje, non-reacţii la nivelul instituţiei prezidenţiale. Tehnic vorbind, oamenii lui acţionează fără zgomot întru consolidarea vechilor alianţe, ceea ce îl îndreptăţeşte să devină, la rândul său, vocal în numele preşedintelui şi să spună, măcar, lucrurilor pe nume.  Ar echivala cu „oficializarea” unei realităţi deja extrem de evidentă la nivel de mesaj politic.

Se mai întâmplă, în acordurile abia perceptibile ale liniştii proaspăt votate, că justiţia primeşte lovituri sub centură şi că statul de drept, aflat încă într-un echilibru fragil, poate încasa oricând un şoc seismic de proporţii, pentru că, în tăcere, se face lobby mai agresiv decât niciodată pentru înlăturarea mecanismelor instituite de Comisia Europeană în vederea îmbunătăţirii cadrului legislativ şi a extinderii mijloacelor de luptă împotriva corupţiei. La conferinţa care a avut loc în Bruxelles, pe 14 aprilie, la Parlamentul European, s-a discutat exact această temă, a necesităţii menţinerii Mecanismului de Cooperare şi Verificare pentru România şi Bulgaria, s-au evidenţiat progresele ţării noastre în lupta anticorupţie şi s-a punctat că, deşi paşii făcuţi au fost semnificativi, atâta timp cât structuri fundamentale ale statului precum Parlamentul României pot iniţia blocaje majore în sistemul judiciar, acţionând prin pârghii politice, sau vota pachete legislative esenţiale ‘pe sub mână’, fără lectură prealabilă, netransparent, fără consultare publică şi dezbateri în sensul optimizării textelor de lege, nu putem vorbi încă, nici pe departe, de momentul în care MCV nu mai reprezintă o necesitate pentru România. Monica Macovei – în calitate de raportor, Codruţa Kovesi, şefa DNA, Laura Ştefan, reprezentantă a societăţii civile, au prezentat aceste aspecte şi au mulţumit Comisiei Europene pentru sprijin, subliniind importanţa menţinerii monitorizării.

In sală, vocal-agresiv, cei care s-au opus cu vehemenţă continuării monitorizării şi care au atacat în mod direct MCV s-au aliniat sub stindardul aceleiaşi simbolistici politice, a USL. Europarlamentarii PSD-PNL-PC au vorbit aceeaşi limbă, au cerut acelaşi lucru: încetarea monitorizării, libertate nelimitată, ogradă proprie în care fiecare să facă după cum îl taie capul, ignorând orientarea politicilor europene care extind cooperarea judiciară şi sporirea controlului între graniţele Uniunii. Victor Boştinaru, Cătălin Ivan, Norica Nicolai, Maria Grapini sunt doar câteva exemple. N-a mai contat că, în aceeaşi sală, un grup de tineri români, veniţi să asiste la această conferinţă (pe bani proprii) din mai multe ţări ale Europei (Franţa, Olanda, Belgia, România, Marea Britanie), tineri cercetători, manageri, specialişti IT, studenţi eminenţi la Sorbona sau iniţiatori ai unor afaceri de succes au venit cu mesajul clar (al lor şi al celor asemenea, aceiaşi care au stat la cozi şi au votat) de susţinere a independenţei justiţiei, de sprijin pentru funcţionarea corectă a instituţiilor statului de drept, de mulţumire pentru eforturile Comisiei Europene de a alinia România la standardele europene în materie. Mesajul I LOVE DNA a rămas scris pe coli de hârtie albă, în faţa reprezentanţilor unei generaţii amuţite de agresivitatea şi atitudinea anti-europeană a unor oameni care se presupune că ne-ar reprezenta şi că ar transmite un mesaj profund cetăţenesc, transparent, naţional.

În aceeaşi logică a tăcerii absolute, în acelaşi trend populist-uselist, două săptămâni mai târziu Victor Ponta face lobby la Strasbourg pentru ridicarea MCV şi solicită, în mod apăsat, comisarilor şi parlamentarilor prezenţi încetarea monitorizării pe justiţie. Concomitent, în ţară, senatorul Şerban Nicolae aranjează, precum la cazinou, jocurile în favoarea inculpaţilor, ilustrând astfel temerile bine întemeiate care au fost punctate la conferinţa MCV, în ceea ce priveşte caracterul încă fragil şi oricând reversibil al progreselor făcute până acum. De unde atâta înverşunare împotriva justiţiei, cu ce deranjează pe câinii de pază ai democraţiei? Să utilizăm raţionamentul PSD pe legile Big Brother – dacă nu aveţi secrete, cu ce vă încurcă? Conform aceluiaşi algoritm, dacă sunteţi curaţi ca lacrima, de ce vă stârneşte pasiuni atât de puternice un mecanism de supra-control care funcţionează? De unde atâta opoziţie în bloc la înfăptuirea şi respectarea legii?

Toate acestea, în Marea Linişte. Toate acestea, în timp ce preocupările centrale ale preşedinţiei se învârt în jurul achiziţionării sau închirierii unor avioane pentru deplasările delegaţiilor oficiale. Nu vă ţiuie urechile, domnule preşedinte? Pentru că, dacă aşa cum spuneam la început, ar fi să rămânem cu cărţile pe faţă, în curând, dacă nu de linişte, vă vor ţiui de singurătate. Pentru că, domnule preşedinte, votul din 16 noiembrie a fost un vot anti-Ponta şi anti-USL. Pentru că prin tăcerea dumneavoastră consfinţiţi pactul cu diavolul. Pentru că partidul dumneavoastră face (şi tace), în acelaşi parteneriat politic care i-a scos, cu ură, pe români în stradă şi la vot.

Pentru că, disperaţi şi sătui, vom face exact ce ne-aţi îndemnat chiar dumneavoastră, cu câteva zile în urmă şi ce îi îndemnăm, la rândul nostru, să facă, acum, nu mai departe, acum, în al douăsprezecelea ceas, pe toţi cetăţenii României: refuzăm să fim la infinit agresaţi de o clasă politică mincinoasă şi care nu ne reprezintă; care transmite Europei un mesaj fals, ambiguu, distorsionat, ce nu ne aparţine. Dacă soluţia e în stradă, atunci acolo trebuie căutată. Până la dizolvarea parlamentului ruşinii, până la căderea guvernului Ponta, până se pulverizează cu zgomot şi cioburi liniştea asta absurdă cu care v-am mandatat prin vot. Aţi auzit vreodată de conceptul de auto-guvernare? Dar de iniţiativă legislativă cetăţenească? Să credeţi în noi, am convingerea că odată porniţi, în mai multă sau mai puţină linişte, pas cu pas, o vom scoate la capăt.

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european şi este manager al mai multor proiecte pe justiţie, educaţie şi integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.

sursa: gandul.info