Bazele Barnevernet sunt șocante. Un scandal uriaș a izbucnit în Norvegia în urmă cu 25 de ani, când o fată și-a omorât tatăl, ajutată de prietenul ei. De mică, fata era jucată la cărți. Când pierdea, tatăl o dădea prietenilor săi. Scandalul a dus la înființarea aceste instituții care are ca scop bunăstarea copilului. Europarlamentara Renate Weber a vorbit despre acest subiect, pentru dcnews.ro. Ea a precizat un fapt foarte important: Barnevernet este un serviciu externalizat, privat, care primește un buget aferent pentru fiecare caz de copil luat din familie.
Scandalul care a dus la înființarea Barnevernet
„În 1991, în Norvegia, a fost un foarte mare scandal, când, anchetându-se o adolescentă și prietenul ei care îl omorâseră pe tatăl ei, s-a descoperit că această fată toată copilăria ei fusese abuzată de tatăl ei care, pur și simplu, o juca la cărți cu prietenii lui. De câte ori pierdea, fata era trofeul sexual al partenerilor lui de joc. Se întâmpla într-o zonă rurală, îndepărtată, de prin nord. În acel moment, scandalul a fost foarte mare în Norvegia. În 1992, a fost dată o lege privind bunăstarea copilului și pe baza acestei legi a fost înființată această instituție (n.r. Barnevernet), care așa se numește de fapt, instituția pentru bunăstarea copilului. De atunci, evident, normele s-au înăsprit, interpretarea regulilor a devenit tot mai strictă și așa se explică, cred eu, unele din lucrurile care sunt astăzi prevăzute de legislația norvegiană și care sunt foarte diferite de ce găsim în alte legislații ale unor state europene. Părerea mea este că s-a mers dintr-o extremă în cealaltă. Răspunsul la cazul extrem întâmplat- care nu era singurul, pentru că apoi au investigat și au descoperit că mai erau și altele- a fost pe partea cealaltă o cerință extremă în raportul dintre părinți și copii”, a spus Renate Weber, pentru dcnews.ro.
Barnevernet, serviciu privat, cu buget pentru fiecare copil extras din familie
Europarlamentara a subliniat că Barnevernet este un serviciu externalizat, unul privat. „Eu sunt convinsă că există un buget care este cred că este pus la dispoziție pentru fiecare caz de copil în parte. Faptul că norvegienii și-au externalizat un serviciu e ok, este opțiunea lor, nu este o problemă, dar nicio organizație nu poate să fie absolut independentă în sensul în care oricum trebuie să existe un control”, a subliniat eurodeputata.
Ce demersuri pot fi făcute pentru familia Bodnariu la nivel internațional
Renate Weber, care este la bază jurist, a precizat, cu privire la demersurile pe care ar trebui să le facă în continuare familia Bodnariu, că „Norvegia, nefiind stat membru al UE, este foarte greu să pui UE prin Comisia Europeană să facă vreo anchetă, adică nu ai cum să faci o sesizare în sensul acesta. Altfel, cred că s-ar fi făcut demult, pentru că nu e vorba numai de copii ai unor cetățeni români, ci e vorba și de măsuri care au fost luate și împotriva unor copii polonezi, cehi, lituanieni, nu suntem noi primii, sunt mai multe situații la fel de dramatice și, până acum, la nivelul UE eu nu am auzit nicio discuție. E adevărat că parcă acum, mai mult decât înainte, există un fel de conștientizare la nivel european și chiar la nivel internațional cu privire la unele din măsurile pe care le ia această instituție și care sunt categoric abuzive.
Demersuri la nivelul Consiliului Europei
La nivelul Consiliului Europei, însă, cred că se pot face mult mai multe acțiuni, pentru că Norvegia este membră a Consiliului Europei, se pot face, cu siguranță, la nivel politic, în adunarea parlamentară a Consiliului Europei, eu cred că acolo ar trebui parlamentarii noștri, care sunt membri și acolo, să solicite rapid o comisie de anchetă cu privire la felul în care funcționează această instituție, să se uite pe toate plângerile din statele care sunt membre ale Consiliului Europei. Tot acolo, la Consiliul Europei funcționează un comisar pentru drepturile omului și eu i-aș adresa și acestuia o sesizare în acest sens. I-am recomandat fratelui domnului Bodnariu să meargă pe linia aceasta, a unei sesizări foarte complete. Bine ar fi să existe astfel de sesizări și din alte țări sau să se menționeze situațiile care s-au întâmplat altor cetățeni ai Europei. Pe de altă parte, au fost cazuri în care cetățeni ai altor state din afara Europei au trecut prin același lucru, India. Pentru asta sunt acțiuni care merg la nivelul ONU.
Ce se poate face în Norvegia
Nimeni nu poate să le spună judecătorilor din Norvegia cum să judece. Eu cred că o analiză cu privire la felul în care funcționează această instituție trebuie făcută. Poate n-o s-o facă o instituție de genul Consiliului Europei, dar măcar să ceară Guvernului Norvegiei să facă o astfel de analiză. În cazul familiei Bodnariu, de maximă importanță este că atunci când se va judeca cererea de decădere a lor din drepturile părintești sau când se va judeca acea constestație pe care au făcut-o și care va ajunge la un judecător, acolo trebuie să existe la o anchetă socială sau o investigație socială completă, nu doar un raport al asistenților sociali și un interogatoriu al copiilor. Acolo trebuie să fie foarte multe date de la școală, de la profesori, de la medici, de la vecini, de la oamenii din satul în care trăiesc, asta înseamnă o anchetă socială completă ca să-ți dai seama dacă îndepărtarea din familie a unui copil este măsura firească”.
