Săptămâna trecută, fix când președintele Institutului geologic, Ștefan Marincea era demis prin fax, mă aflam la Bruxelles, în Parlamentul European, la European Youth Media Days. N-a fost greu să urc la etajul opt, la europarlamentarul Renate Weber, care a avut de-a lungul timpului multe luări de poziție împotriva proiectului de la Roșia, să discutăm despre cum privește Uniunea Europeană situația. Când i-am zis de ce mă aflu acolo, mi-a răspuns: „Vorbesc despre Roșia și-n somn”. Discuția a durat doar 15 minute. Era vizibil emoționată de ce se întâmpla în țară. Se uita în ochii mei și vorbea surescitat. Am plecat de-acolo cu aceeași stare, mai ales că, la un moment dat mi-a zis: „Nu mai înțeleg ce se întâmplă în țara mea.” Dacă un europarlamentar zice asta, pe mine ca cetățean mă apucă disperarea. Dar nu e singurul lucru pe care mi l-a spus în acest sens.

VICE: Ce vă place la Roșia Montană?

Cine a fost la Roșia Montană, și nu vorbesc despre echipele de parlamentari care-au văzut doar o parte mică, înțelege cât de frumos e locul. Eu am fost de multe ori. Vara și iarna. Știu ce-i frigul și să nu poți ajunge acolo, dar știu și ce-i vara, când te uiți și simți, literalmente, că ți se taie răsuflarea. Gândul că zona asta poate să dispară, te face să nu te poți stăpâni emoțional. E firesc, e uman. Și cred că de orice parte de lume mi-ar păsa, dar de casa mea mă doare cel mai tare.

Este cunoscută Roșia Montană în Parlamentul European?

Da. S-a discutat destul de mult acest subiect. Poate nu atât cât îmi doream, dar a fost adus în diferite discuții punctuale care vizau situația locului, precum și în dezbaterile care au precedat votul rezoluției privind folosirea sau interzicerea cianurii în proiectele miniere. Roșia Montană este cunoscută de către mulți din colegii din diferite grupuri politice și țări.

Și totuși…

Da, eu simt o îngrijorare cumplită. Sincer, acum că vorbesc cu dumneavoastră, simt că mă sfârșesc. Eu speram să terminăm odată cu această sabie a lui Damocles deasupra capului României, acest proiect care vrea să schimbe relieful țării mele în Munții Apuseni. Nu mai înțeleg ce se întâmplă în țara mea. Recunosc că sunt emoționată. Am aflat că directorul Institutului Geologic a fost demis. Ori el era una dintre persoanele care venise cu date exacte referitoare la proiectul Roșia Montană.

Vedeți vreo speranță?

Văd una în spiritul civic care se manifestă astăzi în România. Mă ocup de Roșia  Montană din 2006. Atunci era imposibil să treci ceva în presă, iar nepăsarea oamenilor era mare, pentru că nu știau ce se întâmplă. De atunci, lucrurile s-au schimbat mult. Pe internet sunt peste două milioane de utilizatoari care chiar știu ce se întâmplă și sunt anti-proiect.

Ajută solidaritatea internațională?

Întotdeauna. Și eu primesc zilnic mesaje de la tot felul de organizații care se preocupă de patrimoniul cultural și sunt îngrijorați de distrugerea lui prin proiecte ca cel de la Roșia Montană. Patrimoniul cultural este, pe lângă oameni, bunul cel mai de preț pe care îl are această Europă.

De-asta ar trebui respins?

Îndeplinește toate condițiile: realizarea lui nu ar fi dezastruoasă doar din punct de vedere istoric, geografic și geologic, dar ar însemna și legalizarea ilegalităților care s-au întins pe 15 ani. Eu nu vreau ca țara mea, membră în Uniunea Europeană, supusă tuturor verificărilor și criticilor posibile, să se comporte astfel. Nu înțeleg cum poate România să-mi spună că este un stat de drept, dar eu nu văd nici DIICOT-ul, nici DNA-ul să facă o anchetă. Or, cred că ar fi la greu de anchetat. Sunt foarte multe semnale din multe părți care arată că niște lucruri nu sunt în ordine.

Înțeleg dorința unui Guvern de a exploata resursele, dar nu cu orice preț. Aici nu este vorba despre câte dividente ia România. Nu mă interesează asta când îmi distrugi țara. Problema nu e doar de zona aia, mi-e teamă când văd cum se clatină România. Pe timpul lui Ceaușescu era un banc prost, despre cum să scape de români: „Dar cu cianură ați încercat?” Uite că acum se încearcă și cu cianură.

Ce ar trebui să îngrijoreze cel mai tare comunitatea europeană?

Cred că pentru Uniune rămâne în continuare problema ecologică. Exploatarea ar fi cea mai mare din Europa, de zeci de ori mai mare decât orice altceva de tipul ăsta. Vrea UE o astfel de exploatare pe teritoriul său, în inima ei, într-o zonă care este și populată? Studii făcute de experți arată că, felul în care e conceput proiectul, cu 15-16 ani de detonări zilnice cu peste 20 de tone de explozibil, nu au cum să nu afecteze solul.

Nu știi cum reacționează natura.

Natura nu prea știe să citească proiectul RMGC. Se va comporta cum crede de cuviință. Cele trei sute de cutremure de lângă Galați sunt suficiente. Riști să declanșezi o reacția în lanț în niște falii care oricum nu sunt foarte bine, într-o țară situată pe locul 1 în Europa la risc seismic. Până acum UE a spus clar că este decizia autorităților de la București. Dar n-are cum să ignore un pericol potențial care se poate extinde și în alte țări. Pentru că proiectul de la Roșia Montană se dorește de câțiva ani a fi replicat și în alte state europene. Când ai deschis cutia Pandorei, riști să dai drumul la tot felul de lucruri oribile. Uniunea ar trebui să fie mai fermă. Nu poți vedea proiectul doar pe hârtie, trebuie să te gândești un pic și la lucrurile care se pot produce în adâncime.

Cum putem închide cutia Pandorei?

Eu am sperat sincer că proiectul va fi eliminat de pe agenda publică, că Guvernul USL, care făcuse campanie pe tema asta, îl va opri. Faptul că astăzi este dat în grija Parlamentului nu-mi inspiră încredere. Mai ales că proiectul de lege care se află pe masa Legislativului este în mod evident un mamut neconstituțional. Să vedem dacă vor avea avea curajul să spună nu. Pentru că eu nu vreau, cum au discutat, să modifice nimic, vreau să fie respins. Am convingerea fermă că este un proiect dezastruos pentru țara mea și nu înțeleg, de ce aș accepta așa ceva?

Le-ați scris celor doi comisari europeni, pe mediu și pe cultură. Ați avut un răspuns?

Am vrut să le mai dau niște date. Nu pe zeci de pagini, ci concis, în cifre, ca să înțeleagă care sunt cifrele dezastrului. N-am primit încă un răspuns, mai am de așteptat cam 30 de zile.

Care e portița pe care se strecoară proiecte ca Roșia Montană în Europa?

Roșia Montană nu s-a strecurat. Roșia Montană a intrat peste noi cu bocancii, din momentul în care au încercat să obțină licența. Eu nu înțeleg de ce nu-l întreabă nimeni de sănătate pe marele absent, Radu Berceanu? Să ne spună cum a dat licența aia atât de problematică. De ce nu anchetează Parchetul asta?

Articol publicat de Oana Moisil pe www.vice.com