Dupa exploatarea RMGC, Romania ramane cu o gaura de 10 miliarde de dolari

S-a vorbit despre profitul pe care Romania il va obtine din exploatarea de la Rosia Montana, initial 1,8 miliarde de dolari renegociat la 4 miliarde, insa nu se vorbeste despre costurile pe care tara noastra le va suporta in intretinerea iazului si barajului lasat in urma de RMGC dupa ce acestia termina exploatare si pleaca din tara.

Potrivit unui studiu realizat in 2011 de catre Lect. Dr. Radu Barna si Conf. Dr. Mircea Maniu de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, pe termen mediu si lung costurile de la Rosia Montana ce vor trebui suportate de statul roman se ridica la cel putin 12,5 miliarde de dolari, suma tripla fata de profitul obtinut.

Barajul care se va construi in Rosia Montana va masura 180 de m inaltime (cat un bloc cu 67 de etaje) si va trebui intretinut cel putin 100 de ani. Din analiza datelor si aprecierilor specialistilor ce au intocmit documentatia necesara firmei Gold Corporation pentru a obtine avizele de mediu reiese, potrivit specialistilor de la ASE, ca după inchiderea investitiei urmeaza „o activitate complexa, ampla de gestionare a apelor acide, intretinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), retelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor din iazuri si halde, monitorizarea haldelor de deseuri solide” etc.

In contractul incheiat intre statul roman si Rosia Montana Gold Corporation se stipuleaza suma de 150 de milioane de dolari garantii pentru baraj.

Raportul intocmit de Dr. Stefan Ragalie pentru Academia Romana – „Consideratii economice privind oportunitatea investitia de la Rosia Montana” – precizeaza ca in cazul iazului de decantare sunt de analizat financiar urmatoarele situatii:

„1. in Studiul de fezabilitate îmbunătăţit se propune un nou model de iaz tip ”ridicat în ax”. David Chambers evaluează costul acestui iaz la circa 76,6 mil. $. , evaluare care nu a fost reţinută în devizul general;

2. se impune etanşarea fundului iazului de decantare cu strat dublu de plastic. În acest caz cheltuielile de capital vor creşte cu 8-10 mil. $.

3. monitorizarea fenomenului de înfiltrare în sol a apelor din bazin (poluate cu cianură şi metale grele). Această monitorizare, care nu a fost reţinută în proiectul general, materializată prin puţuri, canale, aparate de măsură şi control etc, trebuie susţinută financiar pe toată durata de existenţă a iazului (circa 100 ani).”

In plus, in studiul Academiei se precizeaza si „externalităţile care nu au fost evidenţiate explicit în studiul de fezabilitate a proiectului de la Roşia Montană şi care ar putea avea un impact major asupra indicatorilor economici, după închiderea investiţiei, prin necuprinderea lor în grupa cheltuielilor de capital şi a costurile de operare”. Printre acestea se numara:

– „monitorizarea ecologică a întregii zone, evidenţiind distinct implicaţiile majore (personal, reactivi, mijloace de intervenţie, echipamente pentru întreţinere şi reparaţii etc) şi sursele de finanţare a acestor activităţi;

– tratarea apelor acide din întreaga platformă (personal, instalaţii reactivi etc) după finalizarea lucrărilor şi responsabilitatea organelor locale în gestionarea acestor ape;

– expertiza periodică a punctelor critice din zonă (diguri, baraje, permeabilitatea bazinului de decantare etc);
costul studiilor de impact a deşeurilor asupra mediului şi evoluţia în timp a calităţii mediului.”

Prin urmare, desi costurile de constructie ale barajului si iazului sunt suportate de compania RMGC, intretinerea acestor instalatii pentru inca 100 de ani va reveni statului roman. Aceste costuri estimate depasesc profitul obtinut de tara noastra, in consecinta contractul cu RMGC pare a fi inca o „afacere buna cu statul”.