In aceeasi zi si-au facut publice optiunile legate de alegerile din 16 noiembrie, doi oameni care, fiecare in felul sau, si-au pus amprenta asupra identitatii Romaniei din ultimii 25 de ani. E vorba de scriitorul Mircea Cartarescu si de fostul presedinte al tarii, profesorul Emil Constantinescu. Primul, a scris nu numai poeme care au reconstruit limba romaneasca, nu doar romane formidabile care au asezat literatura romana in centrul vital al celei mondiale, dar si o proza politica exceptionala. Chiar deunazi am recitit scrierile sale reunite in volumul “pururi tanar, infasurat in pixeli“. Il recomand oricui este interesat de rasucitele, incurcatele relatii dintre literatura si politica.
Cel de-al doilea a urcat pe creasta valului cu spirjinul lui Corneliu Coposu care, din ratiuni ce merita discutate separat, l-a preferat lui N. Manolescu drept candidat al Conventiei Democratice Romane. Ajuns presedinte in 1996, a sustinut o politica externa remarcabila, pro-NATO, pro-Vest. In plan intern, a fost o teribila deziluzie pentru cei care il sustinusera si votasera. A cedat psihic, s-a retras din cursa pentru realegere, a anuntat ca “a fost invins de structuri”. Ca presedinte, nu a facut mai nimic pentru decomunizarea tarii. In anii presedintiei lui Traian Basescu, omul a devenit tot mai acru si agresiv. N-a mai ramas nimic din cel numit la un moment dat, in “New York Times”, drept un revolutionar anticomunist.
Suferă, in mod evident, de ranchiuna galopanta, de orbire resentimentara. A devenit, ca si discipolul sau Mugur Ciuvica, un client al “antenelor” voiculesciene. Si-a permis sa-i numeasca pe intelectualii straluciti ai acestei tari, pe Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, “suflete de sclavi”. A sprijinit din rasputeri puciul avortat din iulie 2012. Il glorifica, intr-o lunga scrisoare, pe guevaristul Ponta pentru ca ar sustine, pasamite, cauza luptatorilor anticomunisti. Ne crede oare pe toti spalati pe creier? Chiar nu sesizeaza natura demagogicaa masurilor financiare (altminteri perfect legitime) luate in pripa, chiar in ajunul alegerilor, de catre guvernul Ponta? Acum si-a adus aminte Ponta de detinutii politici? L-a apucat subit pasiunea anticomunista? A calcat vreodata in Memorialul de la Sighet? Mai lipseste ca fostul presedinte Constantinescu, marele luptator pentru memorie, sa ne spuna ca Ion Iliescu a fost adevaratul erou al revolutiei din decembrie 1989. Eu inteleg ca dl Constantinescu vrea sa-si ridice singur statuie, dar sa nu ne ia de prosti. Un caz dezolant de rinocerizare.
Iata-i acum pe cei doi, inainte de al doilea tur: Mircea Cartarescu isi anunta public sustinerea pentru Klaus Iohannis, dupa ce, in primul tur, a sustinut-o pe Monica Macovei. Emil Constantinescu il sustine pe “anticomunistul” Victor Ponta. Nu am nimic de adaugat ori de comentat. Situatia vorbeste de la sine. Poate doar o intrebare, pentru cine va vota profesoara Zoe Petre?
Update: Nici n-a apucat sa apara in presa scrisoarea lui Emil Constantinescu, al său jalnic apologet de ultim ceas, că megaplagiatorul a si inceput să se foiască de satisfacţie. “Îi mulțumesc domnului președinte Emil Constantinescu pentru cuvintele frumoase din scrisoarea adresată și pentru direcția morală pe care a oferit-o întotdeauna poporului român. Voi sprijini întotdeauna proiectele bune pentru România, care ne ajută să vindecăm, chiar și astăzi, rănile trecutului”, a scris Victor Ponta pe Facebook. Este, trebuie recunoscut, o performanţă unică această prosternare a fostului rector al Universitaţii din Bucuresti, alma mater in care Ponta si-a sustinut nefericita disertatie, al cărei Senat a decis că Ponta a plagiat, in raport cu un personaj in care lipsa de morală concurează cu lipsa de rusine.
Sursa: contributors.ro
