Diversiunea Ponta | Înmulţirea declaraţiilor fiscale de zece ori pentru a bloca ANAF

Este într-adevăr impecabil premierul atunci când vine vorba de guerilla retorică şi gargară, după cum cunoscătorii au putut observa încă de la Marea Ofensivă de Agitprop din ianuarie 2012, atunci când toate forţele propagandistice care trebuie se aliniau în spatele alianţei binelui pentru a răsturna dictatura. Incă de atunci se vedea ce dezinvolt stăpâneşte tehnica mutării subiectului în altă parte şi dialectica, acea suceală a minţii perfecţionată de marxişti care îţi permite să ajustezi permanent faptele şi realitatea la imperativele de partid.

Un exemplu l-am avut ieri, când Ponta a zis că susţine “din toata inima ca in Romania sa revenim la practica tarilor occidentale si a Statelor Unite, anume ca fiecare cetatean sa aiba o declaratie de venituri. In acest moment, noi nu stim un cetatean ce venituri a avut, din diverse surse – salarii, pensii, chirii, nu avem o asemenea declaratie“. Spusele lui, în doar câteva fraze, poartă toate mărcile diversiunii politice de mare clasă:

1. Arată că el ar vrea – să prindă pe marii corupţi; să devoaleze marile averi; să combată evaziunea; etc – dar n-are instrumentul necesar la ANAF. Că dacă l-ar avea, desigur, treaba s-ar face, Ponta fiind se ştie de partea celor mulţi şi oropsiţi, aşa, ca valori şi stil de viaţă, dar în special în aceste teme populare cu norodul.

2. Dă o copită în adversari, sugerând că e ceva de rău cu aceştia din moment ce au desfiinţat aceste declaraţii universale de venit în 2005 (introduse anterior de guvernul Năstase, care reiese, cumva, e de bine).

3. Aduce în discuţie tema “declararea averii de tot poporul”, aşa cum PSD a mai încercat de câteva ori, pentru a muta gargara publică pe alt plan şi a diminua presiunea pe demnitarii suferinzi de prea mare transparenţă.

4. Alimentează neprofesionistele mass media din România cu un subiect de tocat şi bârfit zile întregi, mutând iar atenţia de la marile probleme cu justiţia ale guvernului, care ajunseseră să contamineze diversiunea precedentă, anume Codul Fiscal, prin atingerea acestuia de persoana lui Darius Vâlcov – Cod Fiscal care fusese el însuşi o mişcare genială de reluare a controlului agendei publice şi damage control.

Toate mass media au plecat după fentă şi au chemat în studiuri capete vorbitoare ce s-au întrecut într-o dinamică naturală de a arunca pe masă idei cât mai colorate, ca să arate ce multe ştiu ei: ba că ne trebuie o tiranie ca-n Rusia (sau Germania, după caz), care să bage spaima în contribuabil şi tot poporul să-şi declare veniturile, că aşa e frumos, aşa ştim noi că se face în Occident, că avem un văr acolo care ne-a spus; ba că aşa le trebuie, să-i belească odată pe manelişti; ba că am eu un vecin cu maşină de lux şi fără venituri, deci să vină să-l ia cu ilicitul; ba că directiva UE a confiscării extinse permite acum să intri peste om în casă şi să-I iei bibelourile; etc.

Evident, prea ocupaţi să cânte în strună la aceste discuţii de berărie a la Caragiale, jurnaliştii au uitat să se mai şi informeze. Dacă ar fi făcut-o, şi-ar fi dat seama că:

5. Premierul minte ori e cosmic de superficial când prezintă situaţia actuală: din 2005 şi până azi s-au declarat tot timpul veniturile din chirii, activităţi independente, drepturi de autor, tranzacţii financiare şi cu titluri de valoare, activităţi agricole, venituri din străinătate, etc. Pur şi simplu, ideea de la care pleacă demersul lui e una falsă, aşa cum puteţi vedea în zece secunde pe orice site internet care explică declaraţia de venit global. Insă faptul că nimeni nu verifică ci reproduce ca oaia ce spune un politician demonstrează că intuiţia lui Ponta e corectă: opinia publică adoră să fie prostită. Plecând de la o premiză greşită şi cerând în gura mare ceea ce există deja, poţi ajunge unde vrei tu, inclusiv să arăţi ulterior că ai avut succes.

6. Deci declaraţiile contributorilor nu “s-au scos în 2005”, punct. Doar că, atunci când s-a introdus cota unică de 16% (sau orice alt procent fix), cei cu venituri doar din salarii şi reţinerea impozitului la sursă n-au mai trebuit să depună degeaba hârtii pentru a fi procesate inutil de ANAF, din moment ce statul avea deja impozitul lor colectat şi nu mai apărea nici o diferenţă de plată la globalizare (ca înainte, pe impozitul progresiv). Practic, s-au eliminat nişte hârtii inutile, ceea ce pentru orice om cu scaun la cap se cheamă reducerea birocraţiei. Şi nu puţine: din cei 4.5 milioane salariaţi, din care 1.2 milioane bugetari, au mai rămas cu obligaţia depunerii declaraţiei doar puţin peste un milion.

7. In ce priveşte marile averi ale României, obţinute ilicit sau nu, Ponta revine pe linia Iliescu la ipocrizia maximă de a sugera că ele au vreo legătură cu cei (probabil) 3.5 milioane de salariaţi sau 5.6 milioane pensionari care nu trebuie în prezent să depună declaraţie anuală de venit, deoarece obţin bani din această unică sursă: leafa sau pensia. Repet, ca să fie clar: dacă un salariat sau pensionar are şi venituri din închirieri, plasamente de capital sau orice alte activităţi suplimentare, acestea se declară şi acum, pe actuala lege. Şi în definitiv, cât de păcălici trebuie să fii ca să-ţi imaginezi că marile averi vizibile ale României s-au făcut strângând bani din salarii, drepturi de autor şi alte surse declarabile, înainte sau după 2005 – şi nu prin off-shore-uri, restituiri frauduloase şi bani negri căraţi cu geanta neagră cu fermoar, după cum am văzut zilele astea?

8. Cu alte cuvinte, schimbarea propusă de Ponta înseamnă doar re-introducerea în sistemul de declarare a 9 milioane de lefegii şi pensionari cu venituri fixe deja cunoscute de stat, fără să fie clar ce beneficii în colectare ar produce măsura. Este în schimb limpede ce costuri administrative şi blocaj ar produce în ANAF, care ar trece de la procesarea a 1-1.5 milioane de dosare, la aproximativ 10 milioane dosare anual.

9. In tot acest timp, marile averi, mobiliare şi imobiliare, vor rămâne evident nederanjate, pentru că nu din aceste surse de venit se realizează ele. Apropo, aţi mai auzit ceva de unitatea specială de mâncători de jar înfiinţată acum câţiva ani în ANAF, ce urma să ia la puricat primele 1500 averi ale ţării? Sarcină pentru care au toate instrumentele legale şi pe care măsura propusă de Ponta nu ar ajuta-o cu absolut nimic? Nu? Nici eu.

Mai curând ce avem aici e o strategie dibace gen PNA ante-2005. Adică, hai să dăm unei instituţii de control un mandat atât de larg şi o sarcină monumentală, imposibil de îndeplinit cu bună credinţă, astfel încât ea să fie complet îngropată şi stimulată să-şi facă indicatorii alergând doar după ţinte uşoare şi irelevante – fix aşa cum făceau procurorii lui Amăriei combătând corupţia la naşi de tren, asistente medicale şi suplinitori cu meditaţii. Faptul că Ponta reuşeşte să vândă iar poporului această gogoaşă, în uralele găgăuţilor televizaţi, mi se pare, cum spuneam, marca unui talent diversionist demn de admiraţie.

Sursa: contributors.ro