de Radu Moraru – [email protected]

Sinceritatea, atunci cind oamenii obisnuiti relateaza momente, cu incarcatura dramatica, din viata lor, este aproape imposibil de mimat. Nu aveam nicio emotie ca vom obtine aici, pe BlogOne, atit de multe marturisiri, unele extraordinar de emotionante, altele simple dar atit de necesare pentru a desena, si aici, un tablou al acelor zile din decembrie ’89.

Daca ati observat, Chinezu amuzelu este singurul de la care asteptam sa zica si el 21-22, ce-a facut, si n-a zis nici pis! E greu sa fii sincer pe loc, a invatat la scoala ca pentru „o asemenea compunere”, care sa treaca de filtrul oamenilor obisnuiti, se scrie greu, in 2-3 zile!

Chinezu minte si o face cu pixul in mina, ii vine greu sa ii creada pe semenii sai, el se teme si de umbra sa! Strecoara minciuni in ritm de sarpe si se lanseaza pe terenuri minate! Chinezu amuzelu, sa stii ca marturisirea mea despre 21 decembrie este purul adevar, o stiu mii de „stegari”, zeci de muncitori eroi din 15 noiembrie ’87. Era o sectie speciala in uzina, strungurile aveau 6 tevi de tun si nu apucai sa alimentezi ultimul strung ca primul cerea din nou marfa! Iar bocancii de la uzina aveau talpi de lemn fiindca uleiul pe care il „scuipa” fiecare strung topea orice incaltaminte! Am pierdut toti baschetii in prima saptamina, pina sa trec la talpa de lemn!

Am reluat aceste imagini ca sa va arat ca Amuzelu e un diversionist ieftin, el stie ca minte si ca noi il ginim, dar el are misiunea sa fie pe blog si sa incerce sa ramina credibil! Dar cum dracu’ sa ramii credibil cind nu sufli o vorba, precum zeci de alti comentatori, despre ziua ta de 21 decembrie?!

Dar mai e ceva extrem de interesant, de care mi-am amintit urmarind cum Chinezu facea notite la fiecare rind scris de mine si voi si adauga comentarii! Exact asa faceau si securistii pe 21 decembrie, amestecati prin multime! La Brasov, si banuiesc peste tot, erau multi cu aparate foto de git si ne pozau in draci, pasamite sa surprinda bucuria maselor! Altii, de dupa perdele si de la etaje superioare filmau! Altii, pe la birouri, centralizau „marfa” si notitele „baietilor” de pe teren si intocmeau dosare!

In mod sigur, cei care au detonat „mamaliga” aveau si un scenariu de dupa, cum sa bage oamenii in case, de urgenta, imediat ce se termina filmul „Revolutia”, adica imediat dupa ce TVR-ul criminal legitima gasca Iliescu-Brucan-Militaru. Noua putere avea deja tiparite recompensele pentru oamenii strazii, certificate de luptator sau pozitii cheie in viitoarea „democratie”! In toate orasele tarii au fost recompensati pe loc toti oamenii care faceau parte din scenariu dar si multi revolutionari autentici, pentru a nu mai cere „Jos Comunismul”! Li s-a fluturat „imbogatirea” pe la nas! De unde stiau cine sint cei mai rai anti-comunisti?! Pai din poze fratilor! De la securistii din teren!

Dar n-a fost suficient si atunci au bagat in teren „teroristii” care sa haituiasca Armata si populatia! Caci Armata lui Stanculescu nu prea dorea sa-i predea cheile Romaniei lui Iliescu, deci aveam si un mic razboi civil intre hienele care aveau botul pe ranile adevaratei Revolutii, cea a romanilor care nu s-au gindit niciodata ca isi risca viata pentru a obtine altceva decit LIBERTATE! Stanculescu nu stia ca zarurile au fost aruncate in alta parte iar cazinoul TVR era la dealerul Brucan!

De final, un mic amanunt. Pe 22 decembrie, un maistru sas aproape de pensie, coleg de sectie, i-a vizitat pe parintii mei, eu eram la miting, si, foarte speriat, le-a spus ca nu cumva sa trec pe la „Steagul Rosu” si, daca as putea, ar fi bine sa plec din oras fiindca doi securisti de la uzina aveau misiunea sa ma caute! N-a zis nimic altceva si a disparut, ai mei raminind socati!

Rebel si inconstient, m-am dus pe 23 la fabrica, sa-i iau de piept pe securistii care nu vedeau ca, la televizor, noi poporul am invins. Cit de naiv eram?! Nu i-am gasit dar muncitorii mi-au confirmat ca eram dat disparut si pe lista de cautare! Stiti de ce? Cica doreau sa ma puna sef la Frontul Salvarii pe sectie!!! Pentru merite deosebite! Atunci m-am prins, vazind niste „baieti de bine” cit de organizati sint! I-am salutat cu scirba si nu m-am mai intors niciodata! Vazusem prea multi morti! Astazi, dupa 22 de ani, cei mai pedespiti romani sint tot cei care au incercat ceva pentru tara si urmasii lor! Criminalii, tortionarii si profitorii de atunci sint tot in fruntea bucatelor!

Iliescu stia acest final tragic de film inca de cind bolborosea din balconul CC, sub ploaia de gloante indreptata impotriva propriului popor! Nici un glont nu a atins acel balcon blestemat al romanilor! Acum inteleg mai bine de ce au vrut sa confiste Balconul Timisoarei, ca sa ucida ultima speranta! N-au reusit! Tocmai speranta le-a dat o smetie pe care nici astazi Iliescu nu o intelege! Crede ca Geoana e de vina…

290 COMENTARII

  6. Ca sa judec pe cineva trebuie mai intai sa ma autoanalizez, sa-mi recunosc partile slabe ale caracterului, sa le disec si apoi sa indraznesc a emite judecati de valoare.
    Doresc acum sa continui ceea ce am inceput ieri, cu marturisirea trairilor din acele zile tulburi.
    In dimineata zilei de 22 decembrie am plecat la serviciu, la „porunca expresa” a sefului meu. Pe Barbu Vacarescu si Calea Floreasca curgeau convoaie de muncitori de pe platforma Pipera, care se indreptau incolonati spre centru. Erau bine organizati si diciplinati. Credeam ca mergeau sa sustina avantul revolutionar al tinerilor. Nu stiam, atunci, ca totul facea parte dintr-o strategie minutios pusa la cale. Am fost la serviciu pana in ziua de ajun a Craciunului insangerat.
    Atunci am vazut pentru prima oara intr-un magazinas de pe Mihai Eminescu carne de porc cu „blana de slanina” de 3 degente… fara coada.
    25 decembrie a fost cel mai trist Craciun pentru ca stirile si imaginile de cosmar vazute, le traiam cu sufletul sfashiat de durere pentru vietile stinse cu brutalitate.
    Nu am fost membra PCR, l-am urat cu toata fiinta pe Ceausescu pentru mutilarea sufleteasca si umilintele pe care trebuia sa le suportam. Dar impuscarea Ceausestilor si difuzarea executiei in ziua de Craciun, zi sfanta la romani, mi s-a parut un act de o cruzime fara margini. Mi-as fi dorit sa faca puscarie si sa suporte rigorile legii, dar nu executati ca niste caini turbati dupa un simulacru de judecata. De-abia in ianuarie 1990 mi s-au limpezit mintzile si am realizat ca executia a avut ca scop legitimizarea preluarii puterii politice prin acea lovitura de stat.
    NU am votat ,NICIODATA, fsn-ul si pe nimeni din acest partid , fiind una din participantele active ale Pietii Universitatii. Este o zicala care mi se potriveste :”Da-i Doamne romanului mintea de pe urma!”
    Am facut aceste marturisiri pentru ca trebuia sa particip la testul de sinceritate propus de Nashu, sa fiu sincera cu mine si cu prietenii acestui blog, sa-mi descarc sufletul si sa-mi recunosc lasitatea de a nu avea nici o contributie la schimbarea „vremurilor”. Imi plec capul cu piosenie pentru acei eroi-martiri si pentru familiile lor vesnic indurerate. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si sa ramana vesnic in memoria noastra.
    Imi cer scuze si pentru aceasta postare cam lunga si…fara valoare.

  7. Astazi, dupa 22 de ani, cei mai pedespiti romani sint tot cei care au incercat ceva pentru tara si urmasii lor! Corect,dar mai ales cei care nu au „pus botu'” la beneficiile de orice fel propuse de scenaristi! Astia sunt cei mai inversunati adversari ai camarilei iliesciene.

  8. Si mai detine inca si alte multe functi,e colectoinar pasionat,dar poate rezolva problema procesul aflat pe rolul intantelor de judecata.

  9. „rEVOLUTIONARUL” Vasile Astarastoae, reales presedinte al Colegiului Medicilor.

    Imi este SCARBA !!!
    Ce merita acesti NESIMTITI ?!?!?!

    Prof. univ. dr. Vasile Astarastoae, rectorul invalidat al Universitatii de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi, a fost reales presedinte al Colegiului Medicilor Romania si al Colegiului Medicilor Iasi.

    Acesta a candidat pentru functia de presedinte al Colegiului Medicilor Romania impotriva prof. univ. dr. Mircea Cinteza, fost ministru al Sanatatii, si a prof. univ. dr. Mircea Borcean de la Caransebes, obtinand 30 de voturi.

    Astarastoae se afla la cel de-al doilea mandat de presedinte al Colegiului Medicilor Romania, indeplinind si functia de presedinte al Colegiului Medicilor Iasi incepand din anul 1999.

    Reamintim ca Astarastoae a castigat, saptamana trecuta, un nou mandat in fruntea UMF Iasi, insa alegerile nu au fost inca validate de Ministerul Educatiei.

  10. Incep cu un preambul….in ’88 m-am hotarat si am reusit sa fug din tara. In toamna acelui an, am reusit sa fac „marele pas” catre Yugoslavia, ajungand la Varset in lagarul de refugiati patronat in acel timp de Comisariatul ONU. Din pacate, dupa o luna de stat acolo, am fost repatriat, impreuna cu cativa romani, un inginer, un profesor si inca doi conantionali ce nu ocupase acelas dormitor cu noi. Ajuns in tara, am fost predat unei unitati de armata de frontiera, pentru a fi interogat privind reconstituirea trecerii frontierei! Va spun doar atat….batai crunte, infometare, interogatorii, jeturi de apa rece cu furtunul de pompieri si multe alte orori indurate. Ajuns acasa, eram de nerecunoscut, fiind mai slab cu cel putin 18 Kg. Nu voi intra in descrierea evenimentului trecerii, pentru aceasta fiindu-mi necesare multe pagini! Doar atat…am trecut in zbor Dunarea prin regiunea Cazane, acolo fiind aproape singurul loc propice pentru un zbor cu deltaplanul! Si in istoria trecerilor de frontiera in acest fel, doar 3 persoane au facut-o in timp!
    Poze:
    La un antrenament premergator evenimentului.
    http://i43.tinypic.com/16iuuiv.jpg
    Alaturi de cel care m-a invatat multe taine (eu in stanga sa, in trening)…sa amintesc doar ca venise din cosmos de foarte putin timp.
    http://i42.tinypic.com/s2s4ti.jpg
    Bun…. in anul ’89, eram deja posesorul unui dosar penal inca neinstrumentat pana azi, dar pentru care fusesem nevoit sa-mi schimb serviciul, unde eram deja indezirabil (teh. electronist institutul de calcul) cu cel de electroacustician al unei filarmonici de stat.
    Pe data de 21 Dec. ’89 eram prezent la manifestatia din fata palatului administrativ, incercand alaturi de multi altii sa patrundem si sa ocupam institutia, aceasta fiind pazita strasnic de forte ale armatei/securitatii, cu care am avut cateva altercatii…
    La etajul 1 era instalata chiar puternica statie de amplificare Davoli, pe care o operasem in acel an, fiind primita de la italieni cu titlu de ajutor la cutremurul din ’77, si pe care politrucii comunisti o confiscase pentru a se servi de ea, punand muzica patriotica la refuz, noi cei de jos abia reusind sa ne mai intelegem intre noi! Nu am reusit patrunderea in acea zi, dar multi dintre noi am ramas cu mari riscuri, toata noaptea. Vis a vis de institutie, de la fereastra unui hotel se vedea clar teava unei mitraliere de calibru mare, probbil de 14 mm. dar care a ramas tacuta tot timpul! In dimineata de 22, fiind mult mai multi, deja venise oameni din multe uzine, am reusit intr-o mare busculada sa patrundem in sediu! Ajunsi in cladire, am avut surpriza sa nu gasim decat la et. 7 un tehnician ce opera aparatura de teleconferinta, in rest…nici tipenie de politruc. Toti fugise ca potarnicile…inclusiv cel ce opera cu o zi inainte statia de amplificare. Cum eram singurul ce stiam sa operez aceasta statie (mixer cu peste 300 de butoane, zeci de intrari si iesiri cu impedante diferite), am repus in functiune aceasta statie si am inceput sa ne adresam care multimea de afara! Prima cuvantare a tinut-o un preot, urmat de mine, dupa care microfonul s-a plimbat la diferiti camarazi, toti facand indemn catre unitate si transmitand mesaje de fraternizare cu fortele prezente acolo. O mare de oameni ce am ramas pana seara tarziu, intr-o frenezie si o bucurie de nedescris.
    Poze:
    Dimineata zilei de 22 Dec. Confruntarea cu militarii!
    http://i43.tinypic.com/2rfwig4.jpg
    Iar aici, tot in 22 Dec. in jur de orele 10:30 cand deja eram stapani pe baricade… in aceasta poza apar si eu, asa cum am amintit mai sus, deja mult mai slab decat cu un an in urma…am atasat o poza in medalion si am indicat cu sageata pozitia.
    http://i39.tinypic.com/fp9qqd.jpg
    Am ramas in sediu pana seara tarziu, iar cand s-a primit informatia ca sediul judetean de militie /securitate a fost luat cu asalt de revolutionari, am plectat acolo.
    Odata ajuns, am facut parte dint-o echipa ce isi propusese sa apere acest sediu important, stiind ca acolo sunt si arme depozitate! Adevarul ca prea putin din personal mai era prezent, multi fiind batuti si alungati, cu noi ramanand doar cativa ofiteri superiori. Noaptea deja incepuse diversiunile cu aviatia de desant, apa otravita, grupuri rebele ce actionau contra manifestantilor sau a populatiei obisnuite! Eram cu toti intr-o buluceala complecta….nimeni nu putea anticipa nimic! In interiorul curtii, intrase in dispozitiv doua ABI uri, cu mitraliere de 14 mmm. in scopul apararii, iar cativa dintre noi, ATENTIE! am primit banderole de matase, trase profesionist la masina de cusut, arma, un Kalasnikov si cate o statie de emisie receptie! A fost o noapte zbuciumata dar fara incidente ! Pe 23 Dec. am plecat acasa pentru cateva ore sa-mi vad familia, dupa amiaza revenind la „datorie”. Am mai petrecut inca o noapte zbuciumata, veneau tot felul de informatii, multe aberante, multe contradictorii, iar pe data de 24 Dec. fiind cumva perceput ca un lider, am fost chemat in sediul securitatii de catre un ofiter superior, se intampla la ceas de noapte, in jurul orelor 23:50 si in urma unor discutii cu mai multe persoane, am inteles ca de pe filiera Brasov, fuse-se adus un jurnalist francez ce trebuia transportat de urgenta la Intercontinental in Bucuresti! Dupa alte discutii, am luat hotararea ca eu sa fiu cel care il va transporta cater destinatie, asa ca dupa ce am facut cunostinta cu un marbat impunator, cu ten masliniu, tunsoare scurta si tinuta atletica proeminenta, am luat un asa zis ordin de serviciu ce specifica ca sunt „om de bine” si in acre era trecuta seria armei, a statiei de emisie, etc…si am plecat cu francezul pe bancheta din spate catre Bucuresti. Pe drum am conversat, ne-am exprimat bucuria reciproca pentru toate intamplarile, chiar i-am dat o poza de a mea, primind in schimb o carte de vizita a lui, asa afland ca se numeste Jean Marc Gonin si ca este reporter la L’Expres dar si medic totodata…Sincer, am vut multe momente de teama, gandindu-ma la teroristi si facand analogie oarecum cu descrierea lui…motiv pentru care chiar daca eram fpoarte bucuros, etam totodata in garda maxima…noapte, sosea pustie…doar el si cu mine in masina. Noroc ca statea in spate dreapta si il aveam mereu in retrovizoare…aveam suspiciuni mari cu toate ca nu le aratamdeloc. Ajunsi la Otopeni la aeroport, eu si putin neatent..deh cu ochii pe Jean in retrovizoare, nestiind ca pe toata soseaua erau 4 taburi ce o blocau, dar si din cauza unei cete nu prea dense, era sa ne facem praf de mastodontii de otel ai armatei….Frana prelunga, putin derapaj si asa am ajuns sa fim amandoi mobilizati de cativa soldati cu mitralierele atintite asupra noastra! Ne-au dat jos, ne-u pus un genunchi klanga un TAB ce era postat pe sosea chiar langa borcanul militienilor ce dirijau canva circulatia! Interogati in viteza, sub amenintarea armelor, am prezentat BI si acel ordin de serviciu, am declarat toate obiectele detinute in masina, Jean la fel….toate actele si in timp ce eram verificati a inceput rapaiala dinspre aeroport. De teama, speriati atat noi cat si saracii militari, ne-am adapostit cu totii intrand sub aceste care de razboi. Cred ca a durat peste 20 de minute toata nebunia si la prima acalmie ne-au fost inmanate actele si intorsi din drum, indicandu-mi-se sa merg pe ruta Corbeanca-Buftea- Mogosoaia-Bucuresti. Am procedat in consecinta si cu greu am ajuns in fata la Intercontinental! Acolo alt mare necaz….cei cu banderola tricolora pe brat erau considerati teroristi…ori eu aveam ditamai bnderola de matase…
    Imbranceli explicatii, chiar somari, si dupa ce s-a lamurit situatia, am urcat la et.6 unde Jean avea deja un apartament rezervat! Am zabovit putin, ne-am facut promisiuni reciproce de revedere, am primit de la el un pachet de tigari Chesterfield si am plecat spre casa tot pe ruta pe care venisem.
    Acesta este in prezent JEAN-MARC GONIN REDACTEUR EN CHEF DU JOURNAL FIGARO, pe atuci un tanar reporter/redactor la L’Esperss, bine cladit si de care ma speriasem bine! 🙂
    http://i41.tinypic.com/2wmh0ys.jpg
    La podul Constanta am incasat 4 gloante in masina din care unul a intart prin usa spate dreapta, dinte care unul s-a dezintegrat si srapnele lui m-au ranit intrand prin spatarul scunului si oprindu-se in corpul meu, in zona lombara, cu doua din acestea ramanand toata viata!
    Pe moment nu am simtit nimic, eram prea speriat si atentia imi era la drum si volan.. deja sofam cu mare viteza. pe niste linii de tramvai. Ajuns in Buftea, in fata garii pe drumul spre Corbeanca, am fost oprit de 5 indivizi ai garzilor patriotice inarmati toti cu ZB uri si abia atunci am vazut scaunul masinii plin de sange. Am rezolvat repede problema cu acestia, tatal meu fiind chiar din aceasta localitate…si mi-am continuat drumul catre casa. Ajuns in localiatate, m-am prezentat la sediul de unde plecasem, am predat toata logistica si masina, o Dacia 1300 si am fost dus de urgenta la spitalul jud. unde am fost internat si ulterior operat..
    Inca odata…am dovezi indubitabile despre toate aceste intamplari, dar nu am avut si nici nu am certificat de luptator sau cum ii spune!
    Am facut acel preambul ca sa cunoasteti cat de mult „iubeam” comunismul!
    Ar mai fi ceva de mentionat…este prima oara cand fac aceste dezvaluiri. Intodeauna le-am considerat personale!
    Cele bune si scuze de plictiseala!

  11. Pacat de moritii revolutiei{loviturii de palat},etc..caci inca nu a fost bine definita.Mare pacat mai ales ca cei mai multi au murit dupa plecarea dictatorului,si nimeni nu se face vinovat.Au trecut 22 de ani, multi intr-o viata de om ,dar putin la scara istorie.Au fost multe zbateri in aceasta perioada,cele mai multe inutile,unii sau inbogatit din avutia tarii.Un lucru este cert niciodata in istoria sa Romania nu sa gasit intr-o situatie atat de favorabila;membra NATO,membra UE ,in parteneriat strategic cu SUA.Faceti un exercitiu de imaginatie si localizati 22 ani in orce alta perioada si vedeti ce mari evenimente au avut loc.Inca nu sunt toate la locul lor,clintelismul inca domina,valorile nu sunt promovate,nivelul de trai este scazut.Sa nu ne pierdem speranta ca anul care vine sa fie mai bine.

  12. Dragi ROMANI,puterea este in noi,a fost intotdeauna doar ca nemernicii care fura acest stat si implicit ne fura in fiecare secunda pe fiecare dintre noi si-au folosit o parte din bani pentru a ne diviza,dezbina,inrai.
    Zilnic,numarul nostru creste,avem nevoie de fiecare roman sa ni se alature,sa ne sustina.
    UNITI suntem cei mai Puternici,ganditi singuri,nu va lasati influentati de nemernicii care ne-au jegmanit bunicii si parintii si acum ne FURA si pe noi.

    • perfect de acord … doar o corectie am

      „si-au folosit o parte din bani” – nu, au folosit o parte din banii sustrasi de la noi pentru a ne diviza, dezbina, inrai, etc.

    • Excelenta postare ,Ionut !!!….de acord cu tot ce afirmi ….cu cit suntem mai multi cu atat mai bine .

      sa fii iubit !!

« Comentarii mai vechi

Comentariile sunt închise.