Printre cele mai valoroase comori ale României, cu o istorie de sute de ani – se numără şi insula Ada Kaleh. Fâşia de pământ de 1,7 kilometri lungime şi 500 de metri lăţime a fost aşezată chiar în mijlocul Dunării, la trei kilometri de orăşelul Orşova. Hidrocentrala Porţile de Fier a năruit în 1970 ceea ce putea fi azi cel mai atractiv punct turistic din România, scrie omofon.com
Ada Kaleh înseamnă în limba turcă “Insula Fortăreaţă” şi a fost fost locuită încă din Antichitate. Herodot amintea de Cyraunis despre aceasta şi o descria “lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică”.
Se pare că prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre insula Saan cu 216 oameni. Din 1430, locul devine cunoscut drept Ada Kaleh şi a rămas în posesiune turcă aflată sub ocupaţie austro-ungară până în anul 1918 – 1920, când a devenit teritoriu românesc, chiar dacă era locuită în totalitate de turci.
În ciuda expansiunii comunismului în România, Ada Kaleh rămăsese singurul loc unde timpul se oprise, unde oamenii trăiau după aceleaşi legi vechi de sute de ani şi se răsfăţau cu acelaşi tabieturi: un fel de cafea făcută în nisip cu o aromă deosebită, un parfum de trandafiri unic, bijuterii făcute manual la preţuri modice şi tutun de calitate 100% natural.
Însă ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a duce România pe cele mai înalte culmi ale industrializării a distrus Ada Kaleh. Deşi mulţi locuitori au sperat mereu într-un miracol, inevitabilul s-a produs. Insula a fost scufundată în primăvara anului 1970, după ce mai multe clădiri au fost demolate înainte de inundare. S-a încercat refacerea lor pe insula Şimian, dar proiectul a fost abandonat deoarece locuitorii s-au mutat în alte zone ale ţării sau chiar au plecat în Turcia. Tot ce s-a putu muta pe Şimian au fost doar zidurile fortăreţei şi mormântul lui Miskin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei. Din păcate, în prezent, totul este lăsat în paragină şi cu greu se poate vedea un indicator pe care scrie Ada Kaleh.
Au rămas doar legendele şi regretelor celor care au locuit aici sau au vizitat măcar o dată un loc care fusese unic în lume. În momentul de faţă mai există o limbă de pământ stearpă şi un indicator pe care scrie: Ada Kaleh.
