După distrugerea industriei, după pierderea celor cele mai multe resurse naturale, ultima bătălie se duce pentru pământul României. Dacă nu se va schimba nimic, de la 1 martie, 8.000 (opt mii) de asociații țărănești vor fi aruncate în aer pur și simplu iar cel puțin 3.000.000 (trei milioane) de hectare cu pășuni vor ajunge la cheremul șmecherilor din politică și la dispoziția oricărui străin care are bani. Miza? – Vreo 6-7 miliarde de euro subvenții pentru pășuni în următorii câțiva ani!
Totul pornește de la ordinul 619 / 2015 al Ministerului Agriculturii care reglementează modul de acordare a subvențiilor pentru țărani. Dacă până acum subvențiile pentru agricultură erau acordate asociațiilor țărănești, a căror organizare a durat 25 de ani, din martie subvențiile vor fi acordate individual fiecărui membru al asociației, posesor de pășune, urmând ca acesta să plătească asociației sumele care erau reținute oricum în prima variantă.
Până aici, în aparență, nimic rău. Doar că o asociație, care are contract cu Primăria Locală, căreia îi plătește dividente + diverse taxe, trebuie să administreze și să îngrijească, prin contract, multe alte lucruri – drumuri, jgheaburi pentru animale, utilaje, saivane ș.a.m.d.
Conform poziției lui Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, niciun președinte de Asociație nu își va mai asuma responsabilitatea să gireze aceste lucruri (adică plata unor sume mari de bani), în condițiile în care ar trebui să alerge în două-trei sate, mai mereu, pentru a aduna banii de la sute țărani, fără a avea garanția că îi va primi de la toți!!!
Desigur, guvernul are o soluție (printr-o așa numită ordonața 3 / 2015). Una otrăvită însă: transformarea Asociațiilor în Cooperative Agricole, transferarea patrimoniului Asociației în cel al Cooperativei și continuarea activității în această formă. Deși din punct de vedere juridic statutul unei cooperative este mai bun decât al unei asociații, identificăm două probleme majore:
1. Numele de Cooperativă le aduce aminte țăranilor de fostele CAP-uri comuniste și majoritatea lor (așa după cum vin semnalele din teren) nu vor să ajungă din nou într-un CAP. Ținând cont de manevrele care se fac pentru eliberarea a 3 milioane de hectare de pășune de sub administrarea asociațiilor țărănești, mai că am fi tentați să credem că numele a fost ales special pentru a fi o sperietoare.
2. Ca o Asociație să se transforme în Cooperativă și să își poată transfera patimoniul trebuie ca 90% dintre membrii ei să fie de acord – lucru dacă nu imposibil, foarte greu de reușit. Chiar dacă se atinge procentul de 90% (or fi luați în considerare și morții?!?) transferul patrimoniului este imposibil juridic. Ca să se poată face, cineva ar trebui să stabilească exact contribuția fiecărui membru în ultimii 20-25 de ani la patrimoniul asociației. Imaginați-vă câte procese s-ar naște între membrii asociației și câți ani ar fi necesari ca lucrurile să se lămurească.
În situația în care țăranii nu se pot organiza și vor pierde dreptul de a folosi cea mai mare parte a pășunilor statului, aflate în administrația locală, pășunile vor fi oferite spre consesionare, prin licitație, celor care au bani să plătească. Or, neorganizați, un țăran cu 10 oi sau altul cu 3 vaci, nu au cum să concureze un grangure cu bani care vrea să ia 1.000 de hectare.
Marea șmecherie, devenită legală, este următoarea: dacă până nu demult aveai dreptul la pășune doar dacă dovedeai că ai animale și primeai o suprafață în conformitate cu nevoile asociate animalelor respective, acum NU MAI TREBUI SĂ AI ANIMALE ca să iei în concesiune 10, 100, 1.000 sau mai multe hectare de pășune. Poți să fii și un simplu șmecher de partid cu bani mulți și să dovedești că ai cosit terenul măcar o dată…
De ce ar fi interesat un om cu bani dar fără interese zootehnice să concesioneze suprafețe mari de pășune? Pentru că subvențiile pe hectarul de pășune sunt între 150 de euro (la câmpie) și 400 de euro (la munte). În cazul celor de la munte, la 1.000 de hectare înseamnă 400.000 de euro, iar la 3.000 de hectare te alegi cu 1.200.000 de euro. Sume atrăgătoare, nu?
Desigur, conform legii, proprietarul trebuie să curețe terenul pe care îl are în proprietate, să-l îngrijească. O, dar e atât de simplu și mai poate naște încă o sursă de profit pentru noul proprietar… În condițiile în care posesorii de oi și vaci nu o să mai aibă acces pe pășunile pe care au acces acum, vor accepta cu bucurie să își ducă animalele pe pășunile șmecherilor de partid și chiar să le și curețe, atâta vreme cât, generoși, noii proprietari o să le propună această afacere reciproc avantajoasă, pe sume rezonabile. Țăranul pășunează și îngrijește pășunea iar șmecherii iau banii din subvenții fără să facă mai nimic + o taxă de folosire a terenului de către țăranul cu animale. Dacă avem în vedere că suma totală destinată subvenționării pășunilor României în următorii câțiva ani este de aproximativ 6-7 miliarde de Euro, vă imaginați cam cum le strălucesc ochii rechinilor puși pe îngroșarea averii prin manevre abile.
În concluzie, consecințele a ceea ce este pe cale să se petreacă acum în lumea țăranului român ar fi următoarele:
– Atomizarea adevăraților crescători de animale prin distrugerea a 8.000 de asociații țărănești înființate în ultimii 25 de ani;
– Posibilitatea ca 3-4 milioane de hectare de pășune să ajungă, prin concesionare, în proprietatea cetățenilor străini sau a șmecherilor de partid;
– Preluarea subvențiilor uriașe pentru agricultură de oameni care nu au nicio treabă cu agricultura și zootehnia;
– Executarea patrimoniului Asociațiilor, ca urmare a desființării lor, a incapacității de a-și plăti obligațiile financiare.
Dacă aceste lucruri se întâmplă, atunci vom asista la cel mai mare dezastru din agricultura românească de după 1989!
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
