Deja, de prea multe ori pana acum, zanganitul de catuse care se auzea pe langa sediile multinationalelor din Romania s-a transfromat in „cantecul de lebada” al cate unui anchetator, pentru ca sa isi mai faca vreun membru al „aripii nationaliste” din sistem iluzii ca, in sfarsit, se va da unda verde pentru „marele asalt”.
Astfel ca dictatura companiilor straine nu doar ca s-a prelungit, dar s-a ajuns acum la situatii de-a dreptul hilare, cele mai incredibile cazuri inregistrandu-se, bineinteles, in domeniul comercial. Unde nu doar ca ANAF-ul nu indrazneste sa deranjeze pe cineva nici macar cu o floare, dar unde unele recente rapoarte informative incendiare arata ca situatia a scapat cu totul de sub controlul statului roman. Pentru ca, de exemplu, dupa cum reiese din informatiile noastre, in cazul unui singur lant de hypermarket-uri s-a aflat ca, din profitul obtinut din Romania se platesc pur si simplu salariile a mii de angajati din Germania si din alte tari occidentale. Pentru ca, din maldarele de bani facute in tara noastra, se acopera pierderile „firmelor mama” si a filialelor din alte tari.
Traiesc pe spinarea noastra!
De vreo trei ani de zile, structurile de informatii au luat la ochi unii giganti comerciali care fac legea pe piata retail-ului alimentar si nu doar de la noi. Mai mult chiar, au existat si cateva ocazii cu care se stabilisera in amanunt planurile declansarii unor complexe anchete in aceste cazuri, numai ca, de fiecare data, teoria nu a mai fost transpusa si in practica. Iata insa ca, in ultima vreme, au fost din nou reluate aceste note informative mai mult decat alarmante, unele dintre ele bazate chiar pe „ponturile” unor angajati romani cu functii de conducere in „obiectivele” vizate. Si care arata ca, la nivelul central al respectivilor colosi economici, se stie foarte bine ca trebuie „mulsa” cat mai mult Romania, pentru a se putea pastra astfel grila de salarizare din alte tari. Pentru ca, pur si simplu, sunt mai multe lanturi comerciale in care profitul net obtinut doar in Romania reprezinta intre 60 si 90 la suta din totalul profitului obtinut in nenumarate alte tari, unde decativa ani se merge pur si simplu pe pierdere. Insa „gaurile” sunt acoperite exclusiv de activitatea din Romania. Unde managementul se bazeaza nu doar pe apetitul romanilor pentru cumparaturi in nestire, dar mai ales pe faptul ca slabiciunea institutiilor statului roman le ofera celor care actioneaza la adapostul unor nume mari toate parghiile necesare pentru a scoate profit nu doar din vanzarea propriu zisa, dar si din tot felul de „matrapazlacuri”.Pe langa care, sincer vorbind aprozaristii care furau la cantar pe timpuri par adevarati oameni de onoare.
Jaf generalizat
Mai mult chiar, structurile statului roman cunosc foarte bine toate mijloacele prin care sume colosale sunt scoase din buzunarele romanilor pentru a ajunge in cele din urma in cele ale angajatilor occidentali de la diverse companii. Si nu vorbim aici musai de impunerea unor taxe de raft pentru producatorii romani care ajung sa se apropie de valoarea produsului comercializat! Pentru ca profituri exorbitante se fac si din injectarea cu apa a produselor din carne si congelarea ulterioara a acestora, procedeu prin care se ajunge la un spor de 20 la suta din valoarea initiala a carnii „netratate”. De asemenea, dupa cum sustin sursele noastre, un procent de 6-7 la suta din totalul incasarilor unui hypermarket este reprezentat de „neconcordantele” dintre pretul de la raft si cel care apare pe bonul eliberat de la casa. Pentru ca putini romani mai verifica cu minutiozitate aceste bonuri. Dar si mai putini sesizeaza casierul cu privire ca i s-a taxat un alt pret decat cel de la raft. Dar chiar si in aceste putine cazuri, sistemulgandit de managerii marilor magazine este atat de draconic, incat esti nevoit sa astepti chiar si pana la ora pana cand un responsabil de tura se invredniceste sa-ti dea inapoi diferenta. Fara niciun fel de scuze. Iar pentru ca tacamul sa fie complet, organele noastre de control sunt informate pana si de faptul ca toate cantarele folosite sunt la limita maxima a marjei de eroare, asa ca pana si de aici se obtin bani frumosi in plus. Si toate aceste variante prin care, anual, se obtin profituri suplimentare de miliarde de euro nu sunt simple „accidente”, ci parti integrante dintr-un sistem managerial bine pus la punct si in fata carora, din pacate, cel putin pana acum, institutiile statului roman s-au dovedit neputincioase.
Ne miscam mai cu talent?
Deci varianta ca statul roman nu stie cum fac bani negri multinationalele in Romania pica din start. Pentru ca stiu, si inca foarte bine! In plus, exista chiar si planuri amanuntite a unor asa-zise „vineri negre” in care, la orele de maxima vanzare, zecile de case ale unor hypermarket-uri sa fie supuse unor controale „blitzkrieg”. Controale in urma carora, dupa cum sustin chiar factori de conducere din sistem, opinia publica si-ar mai schimba parerea despre cine sunt cu adevarat marii evazionisti ai tarii. Insa structurile statului se comporta in fata acestor comercianti, fie ei si unii cu influente majore pe langa ambasadele occidentale, cu o timorare atat de greu de explicat, incat chiar iti vine sa le intrebi daca nu este cazul sa „ne miscam si noi mai cu talent”…
