Procurorul Augustin Lazar paraseste sediul Ministerului Justitiei, marti 22 Martie 2016, la finalul interviului cu ministrul Justitiei Raluca Pruna,pentru ocuparea functiei de Procuror General al Romaniei. MARIAN ILIE / MEDIAFAX FOTO

Multi au ajuns sa denumeasca Romania zilelor noastre drept „Republica Procurorilor”, focalizand strict reformarea convulsiva a Justitiei pe agresivitatea activitatii procurorilor. De altfel, se bate tot mai multa moneda pe faptul ca acestia au ajuns vedetele incontestabile ale sistemului juridic, luandu-le fata celorlalte categorii de magistrati.

Si, da, intr-o oarecare masura este si adevarat. Fara ca asta sa insemne neaparat ca este ceva rau sau bun. Numai ca nu trebuie uitat, atunci cand se infiereaza excesul de zel al unor procurori, in special al „lupilor tineri” care vor cat mai multe „trofee” la CV-ul care sa-i propulseze catre structurile de elita ale Parchetelor, care era „punctul zero” de la care s-a plecat la acest drum. Pentru ca daca acum imaginea procurorilor este cea a unor „fundamnetalisti” ai legii, pana nu demult se vorbea doar de „fratiile” din magistratura si de procurorii „colaborationisti”, aflati strict la dispozitia, ca sa nu spunem cheremul unor puternice cercuri de influenta. Iar aceste „fratii” nu au fost anihilate nici macar in ziua de astazi, mai ales in teritoriu. Si cum se spune ca adevarul este intotdeauna undeva la mijloc, iata ca noul procuror general Augustin Lazar a ales sa mearga pe „calea a treia”, intre „fratiile” procurorilor „colaborationisti” si a celor „fundamentalisti”.

Asta da Iohannis!

Atunci cand molcomul ardelean Klaus Iohannis a ajuns la Palatul Cotroceni, o mare parte din populatie si-a pus speranta ca acesta va fi cu adevarat un altfel de presedinte. Insa iata ca, odata cu trecerea timpului, pana si cei mai inversunati „iohannisti” trebuie sa recunoasca in cele din urma ca singurele griji ale sefului statului sunt cum sa nu faca vreo greseala ridicola si mai ales cum sa se mai pricopseasca, alaturi de prima doamna cu niscai vacante exotice. Asa ca, atunci cand un alt ardelean molcom, Augustin Lazar, a ajuns, la fel de surprinzator, procuror general al Romaniei, nimeni nu a mai tras nicio speranta ca acesta va avea taria de a schimba ceva. Iata insa ca, desi a trecut destul de putin timp de la instalarea sa in fruntea Parchetului General, Augustin Lazar face ceea ce trebuia sa faca si Iohannis la Palatul Cotroceni.

Asa ca a luat imediat decizii transante despre oamenii din echipa de conducere gasita la sefia Parchetelor, hotarand cu care continua sa lucreze si pe care ii „ejecteaza” din functiile detinute, pentru a aduce oameni noi, pe care sa se bazeze. Iar acest lucru nu a facut decat sa elimine din start paguboasa stare de incertitudine pe care, iata, Iohannis o mentine la nivelul serviciilor de atata vreme. Iar cel mai bun exemplu este cel al generalului de brigada fara nicio zi de armata,Codrut Olaru. Cel pentru care se trasesera atatea sfori subterane pentru a ajunge sef al Parchetelor Militare. Insa Lazar si-a asumat o decizie proprie si a ales sa mearga la conducerea Sectiei Parchetelor Militare, intr-o perioada in care, sa nu uitam, se redeschid dosarele Revolutiei, pe mana unui profesionist din interior.

Tsunami de perchezitii

De asemenea, imediat dupa instalarea lui Lazar drept procuror general, structurile Parchetului General au declansat un adevarat tsunami de perchezitii in cautarea de probe zdrobitoare, care sa transforme dosarele care vor fi trimise in instanta in unele „beton”. Iar revenirea la „munca de jos” a procurorilor si inlocuirea, in mare masura, a controversatelor denunturi cu perchezitiile reprezinta o noua schimbare de macaz a strategiei pe care pare sa se bazeze noul procuror general. Cel care, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, ar fi insistat, in discutiile purtate cu cei din subordine, ca procurorii sa nu faca niciun pas inapoi, dar sa lucreze temeinic la anchetele derulate, pentru ca acuzele oficiale sa fie unele de necontestat.

Punct ochit, punct lovit

Iar initiatii sistemului nu au avut cum sa nu observe ca a fost reluata si colaborarea institutionala cu SRI-ul. Una care pe vremea lui Tiberiu Nitu era sublima, dar lipsea cu desavarsire, fosta conducere a Parchetului General nedand prea mare importanta informarilor venite de la SRI. De altfel, dupa cum sustin sursele noastre, aceasta „hiba” nu doar ca ar fi fost reparata din mers, dar se vor deschide si anchete spectaculaose cu privire la motivele pentru care nu s-au intocmit dosare penale in urma rapoartelor „incendiare” ale ofiterilor de informatii. Iata insa ca, acum, deja primele valuri de perchezitii organizate de catre Parchetul General au fost in urma informarilor SRI, astfel ca procurorii de caz, daca este sa luam doar exemplele dosarelor din sanatate, au mers la pont sigur.

Si uite cum poate sa fi facut si micuta birocrata de la Bruxelles, Raluca Pruna, ceva util prin numirea noului procuror general. Unul care, cel putin pana acum, pare sa fi ales „a treia cale” pentru procurori, cea a „anchetei bine facute”, vorba lui Iohannis…