Dupa cum „National” a dezvaluit in exclusivitate, presedintele Klaus Iohannis ar fi dat semne de trezire din indelungata toropeala de dupa instalarea la Palatul Cotroceni. Si si-ar fi asigurat putinele persoane cu adevarat apropiate pe care le are ca este decis sa faca mutari decisive, inclusiv la nivelul unor servicii secrete. Iar chiar daca o astfel de actiune va avea din start atat sustinatori, cat si contestatari, cel putin tine de apanajul legal al sefului statului de a-si alege echipele cu care sa conclucreze intr-un domeniu atat de sensibil cum este cel al sigurantei nationale.
Tocmai tinand cont de acest aspect, initiatii sistemului se intreaba tot mai mult daca Iohannis a acceptat tacit sa fie „bagat la mijloc” de SIE prin ofiterii acoperiti, fie ei si in retragere, care au ramas in posturi cheie la Palatul Cotroceni chiar si dupa plecarea fostului presedinte jucator. Sau, de ce nu, Iohannis ori habar nu are, ori nu-l intereseaza deloc acest aspect.
Se calca pe picioare
Iata ca nu degeaba se spune ca la romani e ca la nimenea. Pentru ca, daca ar fi sa ne luam cel putin dupa situatia de la Palatul Cotroceni, aici se poate vorbi de prezenta unui adevarat Turn Babel al agentilor unor diverse structuri. Ceea ce, in fond, poate fi absolut normal, cel putin la nivelul colaborarii interinstitutionale. Numai ca lucrurile par sa se fi complicat odata cu incercarea subtila a Serviciului de Informatii Externe de a trage, incet, dar sigur, spuza pe propria turta. Pentru ca, daca s-ar face un recensamant al angajatilor Administratiei Prezidentiale –bineinteles, cei care pornesc de la un anumit nivel al functiei – castig de cauza ar avea cu siguranta cei cu vadite afinitati SIE. Si care, fie si dupa trecerea scriptica in rezerva, este greu de crezut ca nu sunt inca rascoliti de amintirile profesionale.
Asta-i protocolul!
Iar problema devine cu atat mai interesanta cu cat „presingul” facut de catre figurile de la SIE, unele dintre ele de-a dreptul pitoresti, nu are in niciun caz de-a face strict cu eventuala „fisa a postului privind misiunile de politica externa. Ceea ce, intr-un fel, ar fi putut explica atentia cu totul deosebita pe care acest serviciu o acorda „obiectivului”. Numai ca, daca mai punem la socoteala si „prietenii apropiati” si alti businessmani cu „afaceri mama” pe afara si care se perinda pe la tot felul de evenimente pe la Palatul Cotroceni, aproape ca ai putea spune ca aceasta zona devine una pe care SIE va dobandi cat de curand exclusivitatea informationala. Dar, mai sti, poate ca, mai nou, asta este protocolul la Cotroceni! Si poate ca pe presedinte il lasa rece o astfel de incalcare a cutumei pastrarii unui anume echilibru intre servicii in cazul unor institutii vitale ale statului roman. Deocamdata, insa, este de asteptat ca ambitiosul Mihai Razvan Ungureanu nu doar sa renunte de buna voie la pionii pe care i-a mostenit pe tabla de sah de la Palatul Cotroceni, dar chiar si sa caute sa-si intareasca zona de influenta. Mai ales ca, in acest sens, poate profita din plin si de sprijinul reprezentat de viitorul program extern extrem de aglomerat al agendei prezidentiale. Ceea ce si poate explica de altfel informatiile de ultima ora privind „imixtiunea” sefului SIE in lupta care deja se da pentru stabilirea succesorului generalului Lucian Pahontu in fruntea SPP, prin sprijinul acordat unuia dintre cei care aspira la aceasta functie atat de importanta, fie si prin simplul fapt ca ii asigura oportunitatea de a fi prezent cat mai mult langa presedintele Romaniei.
Se aseaza faliile!
Oricum, nu este un secret pentru nimeni ca, pana acum cel putin, nicio tabara nu si-a putut impune strategia la Palatul Cotroceni. Si asta pentru ca Iohannis a avut propria „foaie de parcurs”, chiar daca aceasta a fost una pur si simplu goala! Numai ca lucrurile se precipita odata cu intarirea rolului CSAT, atat prin schimbarea componentei acestuia, cat mai ales prin prognozata schimbare a legislatiei privind legea sigurantei nationale. Asa ca toata lumea are interes sa prinda o felie cat mai mare din „tortul” de la Palatul Cotroceni. Si chiar daca se pare ca SIE a reusit sa fure startul, este de asteptat ca, in scurta vreme, faliile sa se aseze aici pentru o buna bucata de timp. Iar atata timp cat acest lucru nu se intampla prin provocarea unui cutremur institutional, ci prin deja traditionalele „frictiuni” fratricide, aproape ca se spune ca toate aceste miscari sunt unele benefice asigurarii unul climat propice intaririi sigurantei nationale.
