DEZVĂLUIRI | Încă un MORT pe conștiința lui Iliescu: Studentul care s-a aruncat pe geam!

Scriitorul Alex Stefanescu ii cere din nou lui Ion Iliescu sa spuna ce stie despre moartea unui student pe care in timpul comunismului l-a judecat pentru indrazneala de a cere libertate de exprimare. „Dan Munteanu s-a smuls din mainile securistilor si, asa incatusat cum era, a sarit pe o fereastra deschisa”, povesteste Stefanescu.

„Era in 1965, cand am venit la Bucuresti (de la Suceava) ca sa dau examen de admitere la Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti. Alaturi de alti candidati am fost cazat la Caminul ‘Carpati’ de pe Edgar Quinet (avea sa se prabuseasca la cutremurul din 4 martie 1977). In camin se mai aflau si studenti din provincie ramasi peste vara in Bucuresti, altii veniti sa-si dea restantele s.a.m.d. Intr-una din zile un student din anul III la Drept, Dan Munteanu, a inceput un fel de turneu prin camerele caminului. Avea in mana un memoriu si strangea semnaturi. Cand a ajuns in camera noastra (adica a mea si a unor necunoscuti, veniti sa dea si ei admiterea la ‘Romana’) mi-a atras imediat atentia prin elocventa.

Un memoriu cu prea putine semnaturi Era un tanar de inaltime medie, robust, cu mustata, dar cu obrajii bine rasi, care te privea cu ochii lui de un negru fosforescent intr-un mod care nu-ti permitea sa il ignori. (…)  Am citit memoriul, rand cu rand. Predominau problemele administrative (cu numeroase referiri la functionarea defectuoasa a instalatiilor din camin), dar existau, spre sfarsit, si revendicari privind libertatea de exprimare si de asociere. Totul era logic, justificat, fara urma de dorinta de scandal. Am semnat imediat, dar, spre surprinderea mea, ceilalti tineri din camera nu numai ca n-au fost de acord sa semneze, dar n-au vrut nici macar sa atinga – si cu atat mai putin sa citeasca – memoriul, ca si cum ar fi fost scris nu cu cerneala, ci cu cianura. De unde stiau ei ca e ceva periculos, n-am sa inteleg niciodata. De altfel, nici in alte camere Dan Munteanu nu avusese mai mult succes, lista de semnaturi deja stranse de el fiind destul de sumara”, isi aminteste scriitorul Alex Stefanescu.

El a spus ca studentul Munteanu a ajuns apoi la judecata un tribunal din care facea parte si Ion Iliescu.

Ceea ce am sa povestesc in continuare stiu numai auzite. La inceputul anului universitar, lui Dan Munteanu i s-a organizat un proces public, la Facultatea de Drept, intr-o sala de la etaj. Inculpatul a fost adus in sala cu catuse la maini. La prezidiu se afla, ca reprezentant al Uniunii Tineretului Comunist, si tovarasul Ion Iliescu.

Vazand ca nu i se da ascultare si ca procesul ia un curs dinainte stabilit, ceea ce insemna ca avea sa faca inchisoare, Dan Munteanu s-a smuls din mainile securistilor si, asa incatusat cum era, a sarit pe o fereastra deschisa. Drept urmare, si-a fracturat ambele picioare si a fost repede capturat si batut cumplit de gardienii lui, sub ochii ingroziti ai celorlati studenti. Se mai spunea, in soapta, in acei ani ca, in inchisoare, Dan Munteanu a fost asasinat. Poate ca Ion Iliescu ne va spune ce stie.

Pentru ca am semnat memoriul, am devenit, fara stirea mea, suspect; timp de un an mi s-a citit corespondenta, mi-au fost ascultate convorbirile telefonice si s-au obtinut declaratii ale colegilor mei despre ceea ce spuneam in diverse imprejurari. In cele din urma am fost chemat si eu la Securitate si tratat ca un infractor.

Dupa 1989, am publicat pe prima pagina a ziarului Romania libera un scurt articol cu titlul Ce s-a intamplat cu Dan Munteanu?, rugandu-i pe toti cei care aveau vreo informatie despre el sa mi-o comunice. Nu m-a cautat nimeni”, a mai relatat Alex Stefanescu in Adevarul.

Ion Iliescu este deja parte a unui dosar privind crime impotriva umanitatii deschis de Parchetul General in legatura cu „mineriada” din 13-15 iunie 1990.

sursa: aktual.ro