Serviciile secrete conduc România și o fac prost. Au pe mâini sângele morților și răniților din Colectiv. Softul în baza căruia se coordonează activitatea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) e o „glumă proastă”, un știft realizat de un Dorel al programării pe calculator. Dovada constă și în halul în care s-a făcut de râs secretarul de stat Raed Arafat, coordonatorul ISU, care a pretins că nu se știa, la nivelul Inspectoratului, de existența clubului Colectiv. Afirmația neadevărată, dezmințită abia 25 de zile mai târziu, a fost generată tocmai fiindcă în soft nu era înregistrată sau a fost ștearsă adresa din 23 septembrie, prin care o firmă organizatoare de evenimente anunța IGSU că va organiza unui festival în clubul Colectiv, în zilele de 25 și 26 septembrie. Dacă posibilitatea ca asemenea adrese să nu fie înregistrate sau eliminate din soft nu ar fi existat, e foarte posibil ca tragedia din Colectiv să nu se fi produs. Jurnaliștii Mirela Neag și Cătălin Tolontan (Gazeta Sporturilor) au aflat că softul IGSU este furnizat de trei firme: Team Net, a deputatului și patronului RTV Sebastian Ghiță, Felix Telecom, a unui fost general SIE și MIRA Telecom, a unui fost general SRI. Ei bine, PUTEREA are proba indubitabilă că MIRA Telecom este protejată de Parchetul General, deși a livrat echipamente de detecție false pentru instituții de forță ale statului: Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), Serviciul de Pază și Protecție (SPP), Jandarmerie, Ministerul Justiției, Aeroporturi. Falsurile au fost dovedite în Marea Britanie, unde producătorul acestora a fost condamnat la ani grei de închisoare. Nu doar că în țară nu s-au luat niciun fel de măsuri împotriva MIRA și administratorul firmei, un anume Stelian Ilie, apropiat al fostului director SPP, Gabriel Nagy, dar MIRA a rămas în clubul select al firmelor conduse de oameni din serviciile secrete, care câștigă, pe bandă rulantă, contracte cu instituții importante. Unul dintre rezultatele acestei protecții și favorizări speciale este softul ucigaș din IGSU.
Generalul SRI din spatele MIRA Telecom este fostul director adjunct al SRI, Dumitru Zamfir. Conform ziarului Curentul (curentul.info) fiica acestuia este co-asociată în altă firmă (Logika IT Solutions) cu unul dintre acționarii de la Mira Telecom, Dragoș Băsmăluță, care îndeplinește, mai nou, rolul de director general. Ceilalți asociați în MIRA sunt Stelian Ilie (acționar majoritar) și Dănuț Florin Modoran. Generalul Dumitru Zamfir are firma Security Global Consulting SRL, în care participă, prin două societăți (Logical Integrated Systems SRL și Penta Group Tsm SRL) deputatul Sebastian Ghiță, cel de care tolo.ro spune că este co-autor, prin firma Teamnet, al softului IGSU. Iată ce frumos se leagă lucrurile…
Acum, să vedem care este sistemul de pază și protecție din jurul MIRA Telecom. Susemnatul l-am devoalat încă din august 2013, după o investigație de mai multe luni de zile, realizată pornind de la informații publicate de Cotidianul. Am publicat rezultatele investigației în Select News și le reproduc integral aici, fiindcă sunt extrem de relevante și azi – de fapt mai ales azi.
Parchetul General mușamalizează ramificațiile din România ale unei escrocherii internaționale
În toamna anului 2012, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (numit, în continuare, Parchetul General) a inițiat o serie de „experimente judiciare”, efectuate în decursul cercetării unor cazuri de omor. Experimentele continuă și acum și constau în folosirea unor echipamente așa zise de detecție. Acestea sunt, de fapt, niște falsuri ordinare, dovedite ca atare de cercetători ai Universității Cambridge (Anglia), la solicitarea BBC, încă din 2010(dovada este prezentată spre finalul materialului video). Producătorul falsurilora fost condamnat, recent (luna mai), de justiția britanică, la 10 ani de închisoare, pentru vânzarea, cu bună știință a respectivelor falsuri. Unul dintre acestea a fost folosit, la finele anului trecut, de procurori în căutarea… Elodiei. În loc să admită eroarea și să încerce să investigheze escrocheria și ramificațiile acesteia, care, e drept, sunt uriașe, Parchetul General mușamalizează cazul. Dovada – în cuprinsul acestui articol.
Cazul căutării Elodiei a fost prezentat, pe larg, de Cotidianul, încă din luna aprilie a.c. Jurnalistul Ion Spânu a avut acces la rechizitoriul procurorului de caz, Dan Romulus Varga, din care reiese că folosirea aparatului ADE 650 nu a dat niciun rezultat. Evident, nu s-ar putea concluziona din atât că ADE 650 nu este funcțional. Poate că, într-adevăr, Elodia sau rămășițele sale biologice nu se afla(u) în locurile respective. Dar, la data demarării căutărilor, James William (Jim) McCormick, producătorul ADE 650, era arestat și judecat, iar guvernul britanic stopase exportul acestor falsuri! Mâinile acestui individ sunt pătate cu sângele a sute de vieți pierdute în țări ca Irak, unde mii (!) de dispozitive ADE au fost vândute pe bani grei (40.000 de dolari bucata) pentru detectarea explozibililor.
ADE 650 și ADE 651 (un „upgrade” al ADE 650), precum și alte aparate cu coduri alambicate au fost vândute de McCormick în zeci de țări, printre care și România. În țara noastră, vânzările s-au făcut prin intermediul MIRA Telecom, firma omului de afaceri Stelian Ilie, în care și McCormick a fost asociat, cu 15%. MIRA a vândut aceste echipamente, cu titlu de „detectoare de explozibili” către Serviciul de Pază și Protecție, în luna decembrie 2003, în timpul celui de-al doilea mandat de președinte al lui Ion Iliescu, când la conducerea Serviciului se afla generalul Gabriel Nagy, despre care presa a relatat că ar fi un apropiat al lui Stelian Ilie. Echipamentele achiziționate, atunci, de SPP, pentru detectarea explozibililor, sunt folosite, acum, de procurori, pentru detectarea rămășițelor umane. Aparatele acestea arată ca niște mânere cu antenă. Mânerul este conectat la un card, care se presupune că ar fi „mama detectorilor”, depistând cam orice ai căuta… de la mingi de golf (scopul inițial pentru care ar fi fost create „detectoarele” ADE), la explozibili, droguri, țesut uman etc. Ce mai, o minunăție! Doar că cercetătorii de la Cambridge au arătat că acel card este o simplă bucată de plastic! Ulterior, în decursul anchetei din Marea Britanie, unul dintre partenerii lui McCormick a admis că „toată lumea la ATSC (firma lui McCormick – n.r.) știa că nu este nimic înăuntrul detectoarelor de bombe”.
Că, acum, nu a fost găsită Elodia, este una, dar imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă niște teroriști ar fi vrut să îi arunce în aer pe Ion Iliescu sau pe succesorii săi, iar SPP ar fi căutat bombele respective cu… „vergeaua” ADE 650!
Alte echipamente, fie produse de firma lui McCormick, fie procurate de MIRA Telecom din alte surse, au fost achiziționate de Ministerul Justiției -pentru tribunale și penitenciare-, Ministerul de Interne –pentru Jandarmerie și Poliție de Frontieră-, Ministerul Transporturilor –pentru aeroporturile din București și Constanța- și Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Ne-am adresat tuturor acestor autorități, în încercarea de a determina ce se întâmplă acum, că lucrurile sunt atât de clare (oficiale, prin alte părți), că falsurile grosolane numite ADE 650, ADE 651 ș.a.m.d. nu mai constituie „doar o poveste” din The New York Times (reputatul cotidian american a dezvăluit escrocheria încă din 2009) sau BBC. Ei bine, nu se întâmplă nimic!
Previzibil, ministerele și STS au indicat către Parchetul General la întrebarea cheie, dacă în urma arestării lui McCormick, s-a declanșat și la noi o investigație care să stabilească eficiența echipamentelor livrate de falsificator, precum și condițiile în care s-au făcut achizițiile.
Iar Parchetul General a răspuns, întâi, negativ la întrebarea directă referitoare la existența unei investigații („verificarea evidențelor Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a relevat existența vreunui dosar penal privind persoana juridică Mira Telecom, Stelian Ilie ș.a.”).
Am insistat, întrebând dacă „Nu există nicio preocupare în Ministerul Public, față de împrejurarea că un britanic a fost condamnat de justiția țării sale pentru fals și uz de fals, prin producerea și livrarea unor echipamente de detecție neconforme specificațiilor – aceleași echipamente care au ajuns în dotarea mai multor instituții publice din România (avem confirmări oficiale în acest sens) și care, iată, au fost folosite chiar în decursul unor investigații ale procurorilor criminaliști?”. Parchetul General ne-a răspuns, după termenul legal de 30 de zile, în doi peri: „Valoarea probantă a proceselor-verbale care atestă efectuarea activităților menționate (experimentele judiciare – n.r.) se apreciază de către organele judiciare în conformitate cu prevederile art. 63 din Codul de procedură penală, ocazie cu care pot fi evaluate detalii ce țin inclusiv de specificațiile tehnice ale dispozitivelor utilizate în anchetă”.
(…)
Softul Ucigaș și Mira Telecom (Sursa gsp.ro/tolo.ro)
Scriu Mirela Neag și Cătălin Tolontan: În noaptea de 30 spre 31 octombrie, la ora 1:21 noaptea, Raed Arafat declara pentru Știrile ProTV că ”La nivelul ISU, nu există nici un document, nici o solicitare pentru autorizarea activității din locația respectivă” (club Colectiv – n.r.).
Declarația lui a fost extrem de rapidă și s-a bazat, cu mare probabilitate, doar pe softul de evidență a obiectivelor pe care ISU le are în în București și Ilfov.
”E un program primitiv de evidență, fără niveluri de siguranță, ceva jenant, un fel de excel”, spune un om care cunoaște bine softul. Sistemul de Situații de Urgență din România se bazează, la nivel de prevenire a incendiilor, pe un tocător de șnițele.
La miezul nopții, cei de la ISU au intrat în soft, l-au consultat și au spus că nu apare ”Colectiv”, pe cuvînt de onoare. Pe această căutare rapidă și-a bazat Arafat declarațiile.
În aceeași noapte, trei oameni de la Control și Prevenire, din subordinea colonelului Aldoiu, au fost trimiși cu sufletul la gură la Otopeni, acolo unde este arhiva ISU. ”E practic imposibil ca ei să fi putut verifica existența sau nonexistența clubului Colectiv atît de repede încît să-i dea lui Arafat informații la nici trei ore de la incendiu”.
Au pretins că n-au găsit nimic.
*
Am discutat cu unul dintre acești oameni:
Era posibil să șteargă cineva ceva?
De unde?
Din soft.
Da, dar degeaba ștergea din soft. Pentru că erau și înregistrările faptice, registrele proceselor verbale de control și ale celorlalte documente.
Și de unde aveți garanția că nu s-au șters și astea? Poate la Colectiv se făcuseră puține controale, erau puține documente de șters.
Cine ar risca pentru așa ceva?
”Am fost dezinformat”, a spus ieri Arafat, apărînd însă în continuare ideea că clubul nu era în evidența electronică.
Arafat a fost și el întrebat ieri despre măreţul soft. A zis că e unul în pregătire. Nu e foarte la curent, dar simte că programul folosit cînd a fost informat e varză.
Îl prindem greu pe un om din sistem. Cum vă asigurați că cineva nu șterge Colectiv?. ”În general, softul unde sînt centralizate firmele e folosit de un singur om”. Un singur om 24 de ore și 7 zile din 7? ”În fine, mai mulți oameni”.
(…)
Un blestemat de soft.
”Știți cine fac softurile pentru Sistemul de Urgență?”, întreabă un pompier. Se ridică de pe scaun și joacă rolul lui Steve Martin, cînd a prezentat Oscarurile în 2010:
”Iar Oscarurile merg la:
Team Net – Sebastian Ghiță.
Felix Telecom – fost general SIE.
MIRA Telecom – fost general SRI.”
Citiţi toată investigaţia pe puterea.ro
