Dezvăluiri | Departamentul de presiuni al Antenei 3, înființat în 2011 la ordinul Cameliei Voiculescu

Jurnalistul Stelian Negrea a lucrat la Bursa, Evenimentul zilei, Ziarul Financiar, Financiarul, a fost și consilier de presă al lui Sebastian Vlădescu. Momentul său de celebritate a început în 2011, cînd a dezvăluit că la Antena 3, unde fusese angajat să conducă un departament de investigaţii, obiectul de activitate era presiunea mediatică. Pe oameni și pe firme. Dovezile pe care le-a păstrat și publicat pot fi luate de DNA de-a gata.

Reporter: Cum ai ajuns la Antene?
Stelian Negrea: Pur și simplu, lucram la o revistă financiară mai mică, din trustul lor, Financiarul, și la un moment dat mi-au spus: „Mă, da’ nu vrei să fii șeful departamentului de investigații la Antena 3?“ Îți dai seama că oricine dorește, ei spunîndu-mi la început că eu o să mă ocup de politica editorială, eu mă ocup de oamenii pe care îi aduc acolo, eu fac bugete, eu fac tot. M-am dus și după două săptămîni m-au legat de mîini și de picioare. Pe de o parte, m-au pus să semnez un contract cu multe clauze înrobitoare, pe care dacă-l semnai nu mai erai jurnalist, erai un sclav de-al lor pe plantație. Una dintre clauzele cele mai împuțite, clauza 46, era cea prin care, dacă plecam de la ei, ar fi trebuit să tac din gură, să nu-i defăimez, să nu zic nimic o viață întreagă despre conducerea actuală și viitoare a trustului, despre acționari, despre partenerii lor de afaceri. Dacă observam ceva ciudat, eu trebuia să tac, altfel trebuia să le plătesc lor direct, fără mijlocirea unui proces, 100.000 de euro. Doi la mînă, au început, de la primele ședințe, să îmi zică: „Dă în ăla, dă în ăla!“ Aveau liste întregi, aveau nume, aveau oameni în cap, de la adversarii lor politici tradiționali, Băsescu, Udrea și toată gașca aia plăpîndă din PDL, pînă la firme cu care, de exemplu, nu aveau contracte de publicitate – era una, Farmec, din Cluj, despre care de la prima ședință de sumar mi s-a spus: „Ia adună informații despre Farmec Cluj, că au contract numai cu PRO-ul. Găsim noi ceva schelete acolo și după aia va negocia cineva ceva cu ei“. Apoi mai erau firmele cu care ei aveau diferende juridice. Cea mai mare și cu cea mai mare notorietate atunci ca și acum era RCS-RDS. Dar era un război uriaș între ei. Chiar în vremea aceea, acum doi ani, era o campanie mediatică susținută, zilnică, la care am participat și eu cu un material sau două. Ni se spunea: „Dacă aveți o informație, dați orice, ca să creăm o presiune mediatică constantă pe ăștia“.

Rep.: E asta o muncă de jurnalist? Din cîte știu, altfel procedează un ziarist de investigație. Vin diferiți cu dosare, le verifici, vin reclamații, le verifici, vezi lucruri nasoale care se întîmplă și intri pe fir, suni autorități etc. Diferă ce povestești tu de dogmele jurnalismului clasic.
S.N.: Cu siguranță că diferă. Nici eu nu mă așteptam la așa ceva. Nu mă așteptam ca la fiecare ședință să vină Șereș sau alt emisar al conducerii care să-mi spună: „Bă, ar fi bine să te ocupi de subiectul ăla sau ăla!“ Aveam și eu subiectele mele, dar în momentul în care veneau peste tine așa, mi-am zis că două săptămîni mi-au fost de ajuns. M-am gîndit să strîng probe pe care le-am și prezentat după aia la CNA. Dacă m-am decis să fac publice lucrurile astea, trebuia să adun probe. Nimeni nu m-a crezut la momentul acela, mulți s-au uitat chiorîș la mine. Ce probe trebuia să strîng decît niște înregistrări cu ei dîndu-mi comenzi sau spunîndu-mi să-l ard pe ăla sau să i-o trag celuilalt?

Rep.: Te-au chemat acum cei de la DNA ca martor?
S.N.: Nu m-au chemat, pentru că asta era altă filieră. Eu am procesele mele cu ei, m-au dat în judecată, un proces pe parte comercială și altul pe parte civilă. Pentru fiecare ei cer, pentru început, minim 100.000 de euro daune.

Rep.: Poți cîștiga pe deontologie profesională în fața legislației care apără interesele corporatiste?
S.N.: Nu sînt avocatul meu, dar teoretic au șanse ca o instanță din România să spună: „Pe noi nu ne interesează relația asta între angajatorul Antena 3 și jurnalistul Stelian Negrea, ci doar relația comercială între două firme“. Nu știu ce să zic, pentru că procesul e încă în derulare.

Rep.: Trustul pare un fel de mașinărie de muls reclamă de la companii. Cînd ai lucrat acolo sau ulterior, ai observat dacă firmele care erau vizate de ei au început să dea reclamă?
S.N.: Cît timp am fost acolo am văzut campania împotriva RCS-RDS. După ce am plecat, am mai văzut diferite campanii dubioase, dar acum, neavînd dovezi, nu pot să mă pronunț. Dar presupun că nu s-au oprit la RCS. Problema e că nimeni nu stă să disece șantajul mediatic și efectele lui nocive asupra întregii societăți. În locul RCS putea să fie un patron de butic sau un politician oarecare. Ei poate au schimbat majorități în Parlament prin presiune mediatică pe un politician sau altul, poate au schimbat decizii guvernamentale prin campanii nesfîrșite la televizor. Poate că o multinațională voia să facă o investiție în România. Ăsta-i pericolul foarte mare și de asta nu trebuie să cădem în plasa lui Gâdea și a ăstora, pentru că vedem că se victimizează într-o manieră obscenă. Unii cad în capcana asta, într-o argumentație subtilă, că sînt niște meta-meciuri, o luptă între servicii, în loc să se întrebe de unde a pornit povestea. Un administrator de firmă a depus o plîngere penală la DNA, pentru că se simțea șantajat. Ce mai contează că Voiculescu pierde nu știu ce? Important e că un trust media cu asemenea influență recurge la cea mai mizeră armă pe care o poate avea un jurnalist, și anume șantajul mediatic.

Rep.: Exista o legătură cu conducerea superioară a trustului în încercarea de a pune pe roate un departament care să funcționeze ca armă de șantaj? În afară de Șereș, păreau să știe și cei mai de sus?
S.N.: Din ce am văzut eu acolo și ce mi s-a spus după ce am ajuns la ei, departamentul a fost creat la ordinele doamnei Camelia Voiculescu. Asta mi-au spus-o în clar. Și voiau foarte repede să-l facă, nu știu de ce. E vorba de perioada februarie-martie 2011. Iar Codruț Șereș participa constant la ședințele oficiale cu cele două fiice ale lui Dan Voiculescu și chiar primea telefoane de la el direct cînd eram eu acolo, într-o ședință sau două, care-i spunea: „Vezi aia sau cealaltă!“ Nu făcea el de capul lui. Materialele erau date apoi de el șefului de la știri de la Antena 3. În afară de Șereș, mai mișuna pe acolo un personaj, un fel de Dan Constantin, care ținea o legătură informală cu conducerea, pentru că în momentul în care urcam la etajul nouă el avea o atitudine de vasal de cîte ori apărea Camelia Voiculescu.

Rep.: Cînd te-ai hotărît să renunți și de ce?
S.N.: M-am hotărît după două-trei săptămîni. Am zis: „Dom’le, eu nu pot să fiu părtaș la asemenea practici“. Și am început să strîng probe. Le-am făcut publice în Evenimentul zilei, s-a autosesizat CNA-ul, a început o dezbatere publică, m-au chemat acolo, mi-au promis că vor lua niște măsuri, nu le-au mai luat, după un an i-am tras eu de mînecă și a început Răsvan Popescu să mă amenințe pe mine. Majoritatea din CNA a hotărît să îngroape totul.

Sursa: revistakamikaze.ro