Scandalul dezinfectantilor de la Hexi Pharma a fost intors pe toate partile, iar anchetele declansate de-abia acum pe banda rulanta vor scoate, cu siguranta, mare parte din adevar la lumina. Insa marea intrebare care ramane este ce fel de dezinfectanti se gasesc in rezervele strategice ale statului roman? Si daca ar fi fost sau nu nevoie ca acestia sa fie pusi „la bataie” imediat, atunci cand s-a aflat ca medicii nu mai vor sa opereze cu „agheasma” cumparata pe bani grei de la Dan Condrea.
Insa astfel nu s-ar face decat sa se spulbere si unul dintre ultimele mituri ale intangibilitatii unor institutii, persoane sau retele transpartinice in fata procurorilor anticoruptie. Pentru ca, initiatii sistemului o cunosc atat de bine, Administratia Nationala a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale (ANRSPS) este, de departe, una dintre principalele „pusculite” ale baietilor destepti. Si institutia unde s-au dat, de-a lungul vremii, cele mai mari tunuri. Iar „curatenia” care a cuprins deja o buna parte din sistem este de asteptat sa fie declansata si in curtea structurii conduse inca de Dan Corneliu Baranga, la origini ofiter de intendenta, ca si protectorul sau, Gabriel Oprea. Pentru ca, altfel, este inevitabil ca dupa o noua tragedie sa nu ne trezim din nou cu „vocea strazii” urland indurerata, in Piata Universitatii, ca „tunurile” date pe spatele „rezervelor statului” omoara romanii pe care ar trebui sa ii salveze.
Dezinfectantii mortii
„Tsunami”-ul reprezentat de scandalul dezinfectantilor livrati de catre Hexi Pharma mai catre toate marile spitale din Romania a lovit si salile de operatie, acolo unde chirurgii au refuzat sa intre, pana ce nu vor avea la dispozitie niste substante care sa nu puna in pericol viata pacientilor. De asemenea, unitatile medicale unde Hexi Pharma ajunsese sa aiba exclusivitate s-au trezit ca, pana la organizarea unor noi licitatii, nu au deloc asigurate stocurile de dezinfectanti pentru continuarea activitatii. Iar in toata aceasta nebunie, poate ca ar fi fost de asteptat ca ANRSPS-ul sa sara imediat in ajutorul romanilor, scotand de la „rezervele statului” cantitatile necesare de dezinfectanti. Bineinteles, cu conditia ca acestia sa existe. Si, mai ales, sa nu fi fost achizitionati tot de la Hexi Pharma sau de la firme care, dupa cum se va dovedi cat de curand, practicau aceleasi metode de diluare dusa la extrem. Dar, ca de obicei in tara asta, totul s-a rezumat la cateva masuri hei-rupiste, astfel ca ramane la indemana altor institutii ale statului sa lamureasca misterul dezinfectantilor de la „rezervele statului”.
„Fratia intendentei”