Noi informatii privind unele decizii majore de geo-politica luate recent de catre aliatii occidentali provoaca deja frisoane in sistemul romanesc de siguranta nationala. Pentru ca serviciile secrete romanesti sunt pur si simplu presate sa devina mult mai active pe teritoriul Republicii Moldova, autoritatilor de la Bucuresti reprosandu-li-se ca nu fac destul taraboi pentru a pregati astfel „Operatiunea 2018”.
Este vorba despre faptul ca Romania, profitand de „culoarul” extern extrem de favorabil in marile cancelarii occidentale, ar trebui sa ceara unirea cu Basarabia, mai ales ca se apropie aniversarea a o suta de ani de la momentul istoric 1918. Numai ca, dupa cum sustin sursele noastre, strategii romani se arata mai mult decat reticenti, temandu-se ca, daca ar musca din „momeala” entuziasmului american, atunci tara noastra nu ar face decat sa le creeze rusilor pretextul ideal care sa grabeasca planurile de destabilizare pe care acestia le au pentru Romania.
Impinsi de la spate
Vazand ca apropourile mai mult sau mai putin fatise pe care le-au tot batut in ultima vreme in cadrul unor luari de pozitii oficiale nu au efectul scontat, reprezentantii „nucleului dur” ai administratiei de la Washington par sa fi decis ca este cazul sa-i impinga practic de la spate pe aliatii romani pentru ca acestia sa redeschida problema unirii cu Republica Moldova. Unire pentru care Statele Unite ale Americii ar fi gata sa-si dea acceptul, fie si la nivel declarativ, daca Bucurestiul ar ridica pe agenda externa a marilor cancelarii aceasta problema. Insa cum, cu exceptia lui Traian Basescu, fostul presedinte care isi facuse un adevarat „hobby” din „atatarea” lui Vladimir Putin, dar care acum este scos din orice joc politic, niciun alt lider politic de la Bucuresti nu a marjat inca la aceasta „sugestie” de peste Ocean, se incearca acum „mobilizarea” serviciilor romanesti. Carora li se cere tot mai insistent, desi neoficial, nu doar sa nu faca niciun pas inapoi din „haosul” de la Chisinau, dar si sa pregateasca premisele unor mari manifestatii unioniste.
Cu mana noastra
Numai ca, dupa cum „National” a dezvaluit deja in exclusivitate, deocamdata grija cea mai mare a serviciilor romanesti este cum sa-i tina pe „omuletii verzi” ai Moscovei cat mai departe de tara naostra. Mai ales ca structurile noastre din sistem sunt deja in alerta, dupa ce au primit informatii ca Adminstratia Putin si-ar fi dat deja OK-ul pentru destabilizarea Romaniei chiar in aceasta toamna, Moscova neinghitand aroganta „scutului de la Deveselu”. Si, alertati ca temutul FSB rusesc deja este in grafic cu planurile pentru a indeplini voia Kremlin-ului de a fi haos si macel la Bucuresti, conducatorii operativi ai serviciilor romanesti se confrunta cu temerea ca, daca am face un gest pripit, fie si pe teritoriul Republicii Moldova, nu am face decat sa ridicam mingea la fileu planurilor expansioniste ale Moscovei. Practic, principala varianta luata acum in calcul este ca, daca am actiona pentru a forta o unire cu Republica Moldova, fara a avea nicio garantie ca aceasta se va si realiza, practic ne-am face felul chiar cu mana noastra.
Cine-si asuma riscul?
Desigur, in contextul in care SUA si NATO nu se dau inapoi de la nimic in incercarea de a-l pune cu botul pe labe pe Vladimir Putin, este de inteles ca eventualele pretentii teritoriale vizand reunirea Romaniei Mari ar fi privite cel putin cu ingaduinta in cancelariile occidentale. Iar dupa cum reprezentanti influenti de la Washington au si declarat-o, demersul Romaniei ar putea fi chiar incurajat de catre SUA. Dar asta doar la nivel declarativ. Astfel ca Bucurestiul se da „lovit”, nimeni nevrand sa-si asume un asemenea risc urias. Mai ales ca este foarte posibil ca rusii insisi sa incurajeze acest demers, pentru a putea astfel sa „reactioneze” , dupa cum o cere deja retorica nationalistilor de la Moscova impotriva pretinsei „agresiuni fasciste romanesti impotriva rusofonilor din Moldova”. De asemenea, oameni responsabili din sistem ar trage de timp cel putin pana ce se va decide cine va fi viitorul presedinte al Statelor Unite ale Americii, pentru ca diferenta intre agenda de politica externa a lui Donald Trump si cea a lui Hillary Clinton este ca de la cer la pamant. Asa ca, deocamdata cel putin, incercam sa tragem cat mai finut cu putinta de timp la „ghionturile” diplomatice ale Americii, care pare ca vrea, fie si cu japca, sa mute granita Uniunii Europene pe Nistru.
