Cine are dreptate în paradoxala chestiune a Codului Fiscal? PSD? Care, deloc de stânga, reduce taxe şi, naţionalist, invocă o prezumtivă „dirijare” din străinătate a preşedintelui? Sau şeful statului?
Mi s-a cerut să-mi spun părerea despre povestea retrimiterii în parlament a Codului Fiscal. Sunt de acord cu decizia preşedintelui, care împărtăşeşte îngrijorarea FMI? Dar cu scăderea taxelor propusă, paradoxal, de „stânga” pesedistă? Şi cine câştigă din confruntarea dintre Ponta, un PSD tot mai puţin de stânga şi tot mai populist şi un preşedinte care, prea puţin talentat ca orator, pare să-i fi lăsat în ceaţă nu doar pe liberalii săi, ci şi pe alţi români în privinţa cauzei pentru care nu e de acord cu actuala formulă de cod fiscal?
Fiscalitatea nu e specialitatea mea. Înclin să cred însă, împreună cu alţi specialişti, că o taxare cât mai redusă e în folosul cetăţeanului, atât timp cât statul său e birocratic, supraponderal şi hulpav, corupt şi rău condus, iar fondurile strânse din buzunarul omului de rând îndoapă lideri neaveniţi. Mai cred că România, cu un Ponta în fruntea guvernului, este pe cale să redevină un stat obez şi rău condus, administrat, reprezentat.
Că tocmai cuplul Ponta-Plumb din fruntea unui PSD formal de stânga solicită reducerea impozitelor şi se opune unui preşedinte aflat până acum vreo şase luni la conducerea unui partid liberal, care e, nominal, de centru-dreapta, nu-i poate suprinde decât pe observatorii neavizaţi. Ori pe cei somnolenţi, care şi-au petrecut anii şi deceniile din urmă dormitând.
Lor le-a scăpat că PSD a încetat de mult – dacă a fost vreodată – să constituie un partid cu drive ideologic, fiind, mai degrabă, o formaţiune de tip clientelar, profesionistă doar în a-şi asigura şi a-şi amplifica prin orice mijloace puterea. Una pentru care niciun populism, cu atât mai puţin cel izvorând dintr-o reducere nejustificată a taxelor, nu e prea ieftin, prea contraproductiv din unghiul intereselor naţiunii şi prea jenant spre a fi adoptat. Concomitent, nici alte partide româneşti (ca PNL) nu stau prea bine la capitolul doctrine.
Acestea fiind zise, e clar că preşedintele are motive serioase să abordeze cu neîncredere actualul Cod Fiscal.
Populismul dindărătul măsurii şi contraproductivitatea unei reduceri drastice a taxelor într-o epocă în care datoriile suverane sunt surse de criză majoră, iar convergenţa politicilor fiscale şi economice pare imperativă întru apropierea României de zona euro sunt doar două din ele. Din unghi bugetar, dar şi din punct de vedere moral, e grotesc ca, sub guvernul Ponta, să se tripleze, pe de o parte, salariile demnitarilor şi să se îngraşe foşti securişti susţinători ai regimului cu pensii speciale, iar pe de alta să li se astupe gura cetăţenilor cu daruri fiscale nefinanţabile.
Nu cred, pe de altă parte, că se va putea scoate economia, cu mijloace fiscale, din zona gri şi neagră, câtă vreme statul şi administraţia lui nu s-au reformat, iar baronii locali şi naţionali continuă să sifoneze partea leului din fondurile încasate. Nu cred că amplificarea sau reducerea impozitării ar duce, în mod necesar, la crearea de noi investiţii şi deci de noi locuri de muncă. În acest scop ar fi nevoie de o ameliorare semnificativă a educaţiei, a siguranţei juridico-legislative şi, în genere, a condiţiilor cadru pentru investiţii şi transpunerea unor idei şi inovaţii.
Cred, în schimb, că aberaţia populistă a PSD are şanse mari de a le fura minţile cetăţenilor momiţi cu un cadou imaginar, de vreme ce li s-ar da cu o mână, în timp ce li se ia cu alta. Căci preşedintele şi consilierii lui nu s-au grăbit să le explice românilor clar, credibil şi pe înţelesul fiecăruia de ce tentantele propuneri PSD-iste reprezintă o capcană. E deci posibil ca, de această dată, să nu câştige nici seriozitatea preşedintelui, nici FMI, ci populismul gregar al pesedismului dezlănţuit, care, abil, se agaţă de şmecherii politice, fiscale şi morale, spre a pune în dificultate adversari bine intenţionaţi, dar cu reacţii uneori greoaie. Dacă nu chiar de plumb.
Sursa: dw.com
Masurile populiste si nesustenabile (pt ca nu s-au precizat suresele de finantare), luate de actualul guvern Ponta, vor duce la esecul oricarui guvern care ar prelua administrarea economica a tarii.
Toate masurile economice promulgate prin OUG-uri, chiar daca sunt in beneficiul populatiei, sunt menite a indatora tara si mai mult, pe termen lung, iar noi, toti, vom plati taxe si impozite din ce in ce mai mari pt a acoperi datoriile externe pe care guvernul le face sau le-a facut in numele nostru.
Parerea mea este ca toate aceste masuri populiste au avut ca scop :
1.atragerea unui nr si mai mare de sustinatori pt PSD ,
2.”anihilarea” opozitiei,
3.provocarea unei crize economice, asemanatoare cu a Greciei (cresterea datoriilor si neplata lor la termen),
3.aducerea economiei pe marginea prapastiei si „salvarea” ei de catre PSD, prin re-orientarea tarii catre parte asiatica a lumii (Rusia, China),
4.ramanerea PSD-ului la conducerea si guvernarea tarii, ca unic partid atotputernic (motivele sunt evidente, daca tinem cont cati psd-isti de rang inalt sunt urmariti penal).
In aceste conditii, ne asteapta un viitor luminos, cu marete realizari, sub inteleapta indrumare a conducatorilor PSD-isti, imbogatiti dupa 25 de ani de lupta cu fortele straine care vor cucerirea tarii si impotriva propriului popor ! ! !
Ne punem dinamita intre fese! Ni se aprind calcaiele si doar creditorii ne vor raci. Raceala va veni cu misiva de dobanzi extreme. Cand ai crestere economica ( multam Basescu) stai bland si construiesti temeinic pe ea. Nu dai pomeni ca pomanagiul copy paste pentru ca trebuie sa ai instruente pentru vremuri grele. Ce va face Ponta sau PSD-ul peste 2, 3 ani? Vor da vina pe „greaua mostenire”. Golani oportunisti!
Comentariile sunt închise.