O echipă de astronomi din Belgia a depistat trei planete care ar putea fi locuite și care orbitează în jurul unei stele pitice și foarte ”reci”, o așa-numită stea pitică maro, mult mai puțin strălucitoare decât Soarele și doar puțin mai mare decât Jupiter, scrie miercuri ziarul spaniol ”ABC”, citat de agerpres.ro
Descoperirea, care ar putea modifica modul în care oamenii caută viața în afara Terrei, aparține unui colectiv condus Michel Gillon de la Institutul de Astrofizică și Geofizică al Universității din Liege și a fost posibilă datorită telescopului belgian TRAPPIST. De aceea și steaua respectivă a fost botezată ”Trappist-1”. Este vorba despre un tip de stea foarte longevivă și comună în Calea Lactee. Elementul de noutate constă în faptul că există planete pe orbita ei.
”Trappist-1” se află în constelația Vărsătorului (Aquarius), relativ aproape de Pământ, la numai 40 de ani lumină. Această stea pitică este prea întunecată pentru a putea fi observată cu ochiul liber sau cu un mic telescop.
”Ne aflăm, cu adevărat, în fața unei schimbări de paradigmă în ceea de privește populația de planete și calea de căutare a vieții în Univers”, este de părere Emmanuel Jehin, unul dintre cercetători. ”Până în prezent, însăși existența acestor *lumi roșii* pe orbita unor stele pitice ultra reci era doar o posibilitate teoretică, iar acum, nu avem numai o simplă lume singuratică în apropierea unei slăbuțe stele roșii, ci un sistem complet de trei planete!”, a explicat el, plin de entuziasm.
Astronomii vor căuta semne de viață pe aceste trei planete studiind ”urmele” pe care atmosferele lor le vor lăsa în calea către Terra a luminii stelei pitice. În majoritatea cazurilor, la planetele similare cu Pământul aflate pe orbita altor stele, acest mic efect este ascuns din cauza strălucirii stelei respective. De aceea, asemenea urme pot fi depistate doar la stelele pitice și lipsite de luminozitate, cum este ”Trappist-1”.
Observații ulterioare ale sistemului planetar din jurul acestei stele au fost efectuate cu instumente mai puternice, printre care Very Large Telescope, de 8 metri, din Chile. În acest fel, s-a constatat că planetele care orbitează în jurul ”piticei maro” au dimensiuni foarte apropiate de ale Pământului. Două dintre ele au perioade de rotație de 1,5 și, respectiv, 2,4 zile. Pentru cea de-a treia planetă, perioada de rotație nu a putut fi determinată precis, ea fiind doar evaluată la o durată cuprinsă între 4,5 și 73 de zile.
”Cu perioade de rotație atât de mici — susține Michel Grillon — planetele interioare sunt de 20 până la o sută de ori mai aproape de steaua lor decât Terra de Soare. Structura acestui sistem planetar se aseamănă — la scară — mai mult cu cea formată de Jupiter și sateliții lui decât cu Sistemul Solar”.
Cele două planete situate mai aproape de ”Trappist-1” primesc doar de patru, respectiv, de două ori mai multă radiație decât Pământul de la Soare. Acest fenomen dovedește să steaua centrală este mult mai puțin luminoasă decât Soarele.
Deși niciuna dintre cele două planete nu se găsește în zona de locuire a stelei, adică la o distanță care ar permite existența apei lichide, cercetătorii susțin că nu este imposibil ca pe suprafața lor să se găsească întinse zone locuibile.
Chiar și pe cea de-a treia planetă ar putea fi condiții de viață, deși se estimează că primește mai puțină lumină de la steaua ei decât Terra de la Soare.
”Este un pas uriaș în procesul căutării vieții în Univers”, afirmă Julien de Wit, un alt autor al studiului. El este convins că,” foarte curând”, se va putea studia compoziția atmosferei acestor planete și că după aceea vor putea fi explorate, pentru a se depista prezența apei și semne de viață. Acești pași înainte vor fi posibili cu ajutorul unor performante telescoape aflate în curs de construcție (E-ELT, la Observatorul European Austral, și telescopul James Webb, realizat de NASA și Agenția Spațială Europeană, ESA).
