s2.ziareromania.roJocul Rusiei in Siria parea simplu atunci cand Vladimir Putin a anuntat ca il va sprijini militar pe liderul sirian Bashar al-Assad impotriva Statului Islamic. Spre surpriza publicului, raidurile aeriene rusesti au vizat in primul rand grupari rebele care lupta impotriva dictatorului Assad.

Nu e insa nicio indoiala ca strategii militari americani sau din alte tari importante luau in considerare acest lucru, insa pentru altii ramane intrebarea: De ce ii ataca rusii pe rebeli si nu (in primul rand) Statul Islamic?

Are legatura cu scopurile sale si cu situatia din teren. Pe termen scurt, principalul scop al Rusiei este ramanerea la putere a lui Assad. Or, chiar daca Statul Islamic este cea mai puternica grupare anti-Assad din tara, rebelii grupati in diverse aliante sunt cea mai mare amenintare la adresa supravietuirii regimului.

Spre deosebire de Statul Islamic, care ocupa estul si centrul tarii si are putine „capete de pod” in regiunea de vest (care e si „inima tarii”, fiind cea mai dezvoltata si populata) rebelii sunt chiar acolo, in vest. Ei ameninta capitala Damasc (chiar detin o parte din suburbiile sale), ocupa o parte din al doilea cel mai mare oras al tarii, Alep, si au eliminat practic fortele lui Assad din importanta regiune Idlib si de la granitele cu Israel si Iordania, in sud-vest.

Mai ales ofensiva din Idlib asigura insasi supravietuirea regimului, intrucat provincia este vecina cu regiunea de coasta, „patria lui Assad”. Acolo traiesc cei din secta alauita, din care face parte Assad si cea mai mare parte a ofiterilor din armata sa, alaturi de o importanta parte a fortei de lupta.

Fara regiunea de coasta, regimul lui Assad e ca si prabusit. Ce e important pentru rusi, tot in aceasta regiune se gaseste si singura lor baza militara, cea din Latakia.

De ce e nevoie de interventia ruseasca?

Daca Assad reusise sa le faca fata rebelilor inca din 2011, fara ca regimul sa fie amenintat, lucrurile s-au schimbat in ultima jumatate de an.

Ce a produs schimbarea? Sa o luam cu inceputul. Sunt peste 1.500 de grupari rebele (desi e posibil ca intre timp sa fi ramas mai putine). Cele mai multe sunt grupate in „fronturi” mai mult sau mai putin unite, precum Frontul Islamic, Armata Libera Siriana sau Frontul de Sud (care contine si unitati din cele enumerate anterior).

Aceste grupari luptau, de cele mai multe ori, pe cont propriu (si in dese randuri una impotriva celeilalte), ca o expresie a intereselor puterilor care le sustin, de la Arabia Saudita, Turcia, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania si asa mai departe.

In ultima jumatate de an, lucrurile s-au schimbat – cu acordul suporterilor mentionati, gruparile rebele au constituit, in diverse locuri, puternice aliante. Aceste aliante au inclus atat rebeli moderati, nationalisti, cat si islamisti radicali, ba chiar si cea mai radicala grupare islamista (daca exceptam Statul Islamic), adica Frontul Nusra, filiala siriana a al-Qaida.

Aceste aliante au produs infrangeri teribile regimului, cea mai importanta fiind „evacuarea” armatei siriene din provincia Idlib (acolo unde mai detine doar doua mici enclave). Asa s-a ajuns la situatia de acum, in care regimul este amenintat cu infrangerea totala.

De ce Rusia va continua sa tinteasca rebelii

Atacurile Rusiei, in ciuda protestelor SUA, dar si a puterilor musulmane precum Turcia sau Arabia Saudita, vor continua macar pana cand regimul lui Assad este „securizat”, adica pana cand amenintarea la adresa regiunii de coasta si la adresa Damascului este mult diminuata.

Care este insa „jocul de final” al Rusiei? In sistemul rusesc de decizie, bizantin, nu putem sti cu siguranta, insa putem specula folosind logica strategica. Daca Rusia vrea sa impuna o pace favorabila lui Assad in Siria, trebuie ca toti decidentii internationali sa aiba de ales intre doua optiuni: Assad si Statul Islamic, cu rebelii absenti de pe scena sau macar cat mai slabi. Varianta cea mai buna (mai putin rea) ar fi Assad, aliatul Moscovei, fara indoiala.

De aceea, Rusia va ataca si Statul Islamic, dar tintele cele mai importante in jocul sau strategic sunt aliantele rebele. Aici va intra in coliziune cu alte puteri.
Vom vedea ce va iesi, finalul este impredictibil.

sursa: ziare.com