Directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, s-a lansat sâmbătă seară în interviul acordat lui Dan Andronic pentru emisiunea Lumini şi Umbre de pe B1 TV într-un atac la toţi cei care i-au contestat legile Big Brother: CCR, PNL şi jurnalişti. A lansat şi un atac voalat în context: EU semnez toate mandatele, inclusiv cele de ascultare, EU ştiu tot ce se întâmplă.Dar nu e totul. Am avut în faţă un tip îmbătat de Putere care după ce a stat 8 ani în fruntea SRI, mai vrea cel puţin 4 crezându-se Dumnezeul Naţiunii.

 

EU SUNT OPERATIVUL, EU ŞTIU TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ŢARA ASTA

Să începem cu dialogul stupefiant cu Dan Andronic de la B1 TV relatat de Evenimentul Zilei:

Principalul factor operativ în SRI, a mai spus Maior, este directorul. „Adică, ce faceţi? Prindeţi spioni”, l-a chestionat Dan Andronic, directorul general al ziarului „Evenimentul zilei”, care moderează emisiunea „Lumini şi umbre” de la B1 TV, di’fuzată sâmbătă seara de la ora 23:00.
”Toate operaţiunile sunt aprobate de director”, a preciat Maior. ”Cu nume, prenume. Adică dumneavoastră ştiţi cam tot ce se întâmplă în ţara asta? Din punct de vedere al SRI-ului, bineînţeles”, a venit întrebarea. ”Exact. Toate mandatele sunt semnate de director. Deci toate aspectele legate de operativ sunt asumate de director.”, a răspuns șeful SRI.

NU DIRECTORUL E OPERATIVUL SERVICIULUI

George Maior declară cu zâmbetul pe buze că face un abuz. Serviciile secrete NU au în directorul numit politic centrul operativ, ci la adjuncţi, care sunt ofiţeri de informaţii. Un şef de serviciu numit politic nu trebuie să aibă acces la toate datele serviciului, acesta este condus de adjuncţii operativi. George Maior recunoaşte că a încălcat toate cutumele serviciului.

MINCIUNILE

După ce a ameninţat mai mult sau mai puţin discret, Maior s-a împăunat la finalul interviului că are ofiţeri acoperiţi în presă „ca şi în alte state democratice”. Minciuna şefului SRI e imensă. În aşa zisele state democratice la care se referă ofiţerii acoperiţi sunt arondaţi serviciilor externe de informaţii, nu celor interne, ci şi aşa au fost foarte multe scandaluri. În al doilea rând la ce îi foloseşte SRI-ului să aibă ofiţeri acoperiţi în presă? În presa românească nu se dezbat subiecte externe, iar junaliştii noştri nu stau prin lumea arabă sau aiurea să strângă informaţii care pot fi folositoare serviciilor EXTERNE. Nu, jurnaliştii români pălăvăgresc de politică şi dosare. Cam atât. Deci SRI aici vrea să influenţeze. Domnule Maior, asta se cheamă Poliţie Politică! Dvs nu aveţi treabă cu talk showurile, cu dezbaterea politică internă. Nici măcar nu ar trebui să vă intereseze.
Cât priveşte ofiţerii acoperiţi din presă „din alte ţări democratice” îi oferim spre lectură şefului SRI un articol Radio France Internationale despre ofiţerii acoperiţi în presa din Germania:

CAZUL DIETL

În 2006, presa germană era și ea zguduită de un scandal legat de agenți acoperiți. Wilhelm Dietl, jurnalist cu notorietate la acea vreme – scria pentru unele din cele mai prestigioase publicații germane – lucrase timp de 10 ani ca agent al serviciului german de informații externe BND. Dincolo de scandal însă, autoritățile germane și sindicatul jurnaliștilor au luat măsuri concrete pentru restabilirea încrederii în presă.

Majoritatea jurnaliștilor e de părere că treaba lor e să controleze activitatea instituțiilor statului. Există însă și o minoritate care înțelege cu totul altfel menirea meseriei. Wilhelm Dietl, jurnalist până în 2006, a fost deconspirat în urma unei investigații care arăta dimensiunea în care serviciile de informații germane spionau jurnaliști. S-a descoperit că Dietl a umblat în toată lumea islamică în calitate de agent al BND și că, în același timp, publica reportaje în presă.

Dietl lucrase pentru BND între anii 1982 și 1992 și nici până azi nu e clar dacă el era un agent scriitor sau un reporter-spion. El însuși se crede și azi nedreptățit pentru că a fost deconspirat în urma unei anchete parlamentare care arăta că serviciile spionează jurnaliști, dar el însuși nu ar fi făcut asta niciodată. Pe vremea aceea, Dietl lucra pentru una din cele mai presitigioase reviste germane, Focus. În memoriile sale publicate în 2007, fostul jurnalist descrie cum era plecat uneori timp de nouă luni neîntrerupt în Libia, Iran, Liban și Afganistan și cum strângea informații despre organizația teroristă Abu Nidal, cum afla unde sunt ținuți ostatici germani și cum a contribuit la găsirea teroristului Johannes Weinrich, un asociat al celebrului Carlos Șacalul. (…)
În Germania, cazul Dietl a avut urmări concrete. BND a decis și a anunțat public că nu va mai folosi acoperirea de jurnaliști pentru agenții săi secreți. Iar sindicatul presei germane – da, există țări unde ele chiar fac ceva – au introdus în Codul Presei o mențiune clară: meseria de jurnalist nu este compatibilă în niciun fel cu serviciile de informații. (capitolul 5, punctul 2 din Codul Presei germane)

sursa flux24.ro

Comentariile sunt închise.