Situat în judeţul Hunedoara, satul Alun din Ţinutul Pădurenilor, supranumit “satul de marmură” sau „satul înmărmurit“, are o mănăstire şi un drum din marmură (de circa zece kilometri), unicate în România. Biserica este construită în totalitate din marmură extrasă din cariera satului. „Biserica a fost ridicată între anii 1937 și 1939 și a costat circa 500.000 de lei. Domină satul și este singura din România ale cărei ziduri au fost realizate din prețiosul material de construcții. A fost pictată între anii 1963 și 1966, iar acum este mult prea mare pentru cei câțiva bătrâni care mai trăiesc în Alun.” Biserica este a doua de acest gen din Europa, iar în prezent aici mai slujesc două călugărițe.
De la reporterii ziarului Adevărul, aflam povestea impresionantă a preotului care a ctitorit biserica din marmură. „În 1942, la trei ani de la ridicarea bisericii, Petru Roşu a mers pe Frontul de Est, în Al Doilea Război Mondial, până la Sevastopol, ca preot misionar. S-a întors rănit în ţară, însă doi ani mai târziu a ajuns din nou pe front, în Vest, iar pentru faptele sale a fost decorat cu ordinul „Coroana României” şi cu medalia „Pobeda“. Preotul s-a întors în satul Alun, unde a slujit la biserica de marmură până în 1958, când a fost arestat. Acuzat de activitate politică legionară şi instigatoare împotriva regimului, a fost condamnat de Tribunalul Militar Braşov la nouă ani de închisoare pentru ‘”uneltire contra ordinii sociale”. A fost purtat prin închisorile şi lagărele de la Deva, Jilava, Gherla, Salcia, Periprava şi Aiud, până în 1964, anul în care a murit în temniţa de la Aiud.”
Cu aproape jumătate de secol în urmă, locuiau aici peste 100 de familii. Ultima casă a fost construită în anii ’60. Dar oamenii au început să migreze și încet încet au rămas doar câțiva săteni. „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.” spune Gheorghe Gheorghesc (expunere.com) “Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii.”
Marmura de Alun este binecunoscută cioplitorilor din țară și de peste hotare, constructori sau artiști. A fost folosită la construirea Casei Poporului din București, dar și pentru ridicarea uneia dintre cele două biserici din sat. Este prețuită și acum, și se poate compara cu marmura de Carrara prin granulația fină care permite o prelucrare ușoară. “Că este așa, stă mărturie Sergiu Tenț, un tânăr din satul Ghelari, care a avut ideea de a promova marmura de Alun printr-o tabără de creație pe care o organizează în fiecare an. În curtea pensiunii sale vin studenți de la Facultatea de Arte din Timișoara care, timp de zece zile, în fiecare an, lucrează în bucățile de marmură pe care le primesc de la Alun. „Dorim să sprijinim cultura și pe tinerii artiști, dar doresc să atragem atenția și asupra calităților marmurei de Alun, atât de prețuită peste hotare și lăsată în uitare, pe nedrept, la noi în țară’, spunea Sergiu la debutul unei tabere de creație.” (agerpres)
Multe dintre casele din sat s-au prăbuşit, altele sunt acoperite de buruieni şi lăstăriş, pentru că nu are cine să le ingrijească. Unele case, în schimb, sunt păstrate în bună stare, pentru că foştii locuitori îşi fac timp și se întorc în sat pentru a avea grijă de ele. Acest lucru se întâmplă în special vara când sătenii, de-acum orașeni, vin la sfârșit de săptămână sau în concedii pentru a-și petrece timpul liber în locurile natale.
Maria Popa, în vârstă de 85 de ani, este unul dintre locuitorii satului care vara și toamna stă aici, dar iarna merge la oraș, la rude, pentru că izolarea satului este prea grea pentru vîrsta ei. „Aici m-am născut, iar la biserica veche din sat, o bisericuţă de lemn acum părăsită şi năpădită de buruieni, m-am cununat. Sute de oameni am cunoscut în Alun, în vremea în care la fiecare casă erau familii numeroase. Erau hore în sat, nedei şi lumea venea cu drag aici.“(adevarul.ro)
ALUN – satul de marmura, Tinutul Padurenilor, jud.Hunedoara / aerials from GVT Media – Ghid Video Turistic on Vimeo.
Sursa: cunoastelumea.ro
