(…) Victor Ponta ar dori ca alegerile să fie despre Traian Băsescu: el este reprezentantul de marcă al antibăsismului. Cere de la popor un mandat pentru a încheia epoca Băsescu. Din fericire, Băsescu este tot mai irelevant în practică, este ţinut în vitrină de Ponta, pe post de sperietoare. Băsescu ca sperietoare este motivul pentru care Ponta poate mobiliza susţinătorii. Însă văd semne că aceste alegeri vor fi, de fapt, despre Victor Ponta. El devine pivotul. Aşa cum alegerile din 1996 au fost despre Ion Iliescu (şi le-a pierdut). Aşa cum alegerile din 2004 au fost despre Adrian Năstase (şi le-a pierdut). Aşa cum alegerile din 2009 au fost despre Traian Băsescu (şi le-a cîştigat).
A devenit deja un loc comun să spui că stînga este unită la viitoarele alegeri, pe cînd dreapta este fărîmiţată şi va pierde. Stînga şi dreapta sînt nişte clişee în discursul public şi nişte etichete în lupta politică. Dar dacă le-am lua în serios, am vedea că stînga nu este chiar unită. PSD este unit cu propriile marionete, de genul UNPR sau candidaţii iepuri, ca Popescu Tăriceanu şi Dan Diaconescu. Dar există o pătură de public de stînga vizibil online, care nu se regăseşte în PSD (şi în nici un alt partid). Mai radical decît PSD, dar complet dezorganizat politic.
De cealaltă parte, nu văd de ce Elena Udrea ar fi de dreapta. Valorile de stînga sau de dreapta sînt irelevante în dezbatere, politicienii mainstream promit cam aceleaşi chestii. Ce avem la aşa-zisa „dreapta“ este de fapt o serie de candidaţi anti-Ponta.
Avem trei candidaţi cu şanse de a intra în turul doi: Klaus Johannis, Monica Macovei şi Elena Udrea. Întrebată într-un studio de televiziune pe cine ar numi consilier, Elena Udrea a zis că l-ar numi consilier pe politică externă pe Bogdan Chireac. Chireac este singurul ziarist de care plăpînda comunitate jurnalistă s-a dezis, în mod oficial, pentru corupţie. Asta pe vremea cînd mai aveam un Club Român al Presei cît de cît funcţional. Televiziunile au fost rugate atunci să nu-l mai prezinte pe Chireac drept jurnalist. Să-l prezinte cum doreau – vorbitor, morsă înţeleaptă, dar nu jurnalist. Nu a avut mare impact acel apel, dar rămîne important ca semnal. Deci urmaşa politică a lui Traian Băsescu l-ar lua consilier pe Chireac, singurul ziarist român cu patalama de corupţie din partea breslei. Elena Udrea este cea mai puţin non-Ponta dintre candidaţii care candidează împotriva lui Ponta. Pasiunea privată a lui Traian Băsescu pentru Elena Udrea l-a îngropat politic. Paradoxal, acesta poate fi un lucru bun. Era convenabil pentru Ponta ca Băsescu să reprezinte un pericol, să fie un element de dezbatere în alegerile care urmează. Izolîndu-se în spatele Elenei Udrean, Băsescu ne-a făcut tuturor un serviciu.
Klaus Johannis are imensul avantaj al maşinăriei de partid PDL – PNL. Persoana sa este ca apa sfinţită, nici nu ajută, nici nu strică. Dacă mobilizarea la vot va fi firavă, el are cele mai multe şanse, vor vota fidelii partidelor, deci vom avea un tur doi Ponta – Johannis. În acest tur doi însă va dificil de convins publicul anti-Ponta că Johannis este omul lor. Situaţia cu Monica Macovei este exact invers: nu are nici o maşinărie politică în spate, dar este chintesenţa antipontismului. Nu degeaba Macovei este cea mai atacată de către Victor Ponta. Din punct de vedere tactic, Ponta greşeşte: cînd eşti premier, şeful celui mai mare partid şi candidatul cu cele mai multe şanse, nu ataci un independent fără partid, ci te îndrepţi spre lupii cei mai mari. Doar că Ponta are o problemă aproape freudiană cu Macovei: îi este frică. Elena Udrea este din acelaşi film cu Ponta, ba chiar din aceleaşi cercuri de avocaţi-afacerişti. Johannis este greu de atacat pentru că e greu de boxat cu umbrele. Propaganda PSD marşează patetic pe faptul că nu este ortodox şi că ar fi traficat copii. Asta arată că nu prea au ceva serios de zis. Prima nu este o acuză, a doua este atît de evident propagandă neagră, că are efecte doar la cei deja convinşi (organele de presă controlate de Elena Udrea atacă şi ele pe tema asta pentru că singura şansă a ei de a conta e să sădească confuzie). Însă Macovei îl deturnează pe Ponta pentru că e din alt film, nu o înţelege. Nu e clar ce vrea, Ponta nu are nimic să-i ofere pentru că nu are nimic din ce ar dori ea. Ponta acţionează din perplexitate şi frică: Macovei e un soi de specie care nu ar trebui să existe în acvariul său.
Miron Damian a scris un articol foarte bun pe Contributors.ro („De ce trebuie unificată «dreapta», de fapt?“, 19 august), în care critică locul comun cum că dreapta pierde prin fărîmiţare. Damian spune că asistăm de fapt la un fel de alegeri primare în turul întîi între candidaţii dreptei. Cum Ponta nu poate cîştiga din primul tur (51% din total votanţi pe listele electorale nu e posibil), cum scenariul plasării unui iepure în turul doi e imposibil practic, spune Damian, avem, de fapt, „o competiţie relativ deschisă, în care electoratul poate vota candidatul cel mai apropiat de preferinţele sale reale, fără să fie nevoie de «vot util».“ Avem, deci, o competiţie între candidaţii anti-Ponta Johannis, Udrea şi Macovei. Dintre care Macovei este de departe cea mai non-Ponta. Al doilea tur va fi o luptă aşa cum am avut în 1996, 2004 şi 2009, între candidatul-pivot şi mobilizarea pentru challenger-ul anticandidatului-pivot. Johannis are cele mai multe şanse să intre în turul doi pentru că are maşinăriile de partid. Macovei are cele mai multe şanse să îl bată pe Ponta în turul doi. Asta dacă va ajunge acolo.
Cititi articolul integral pe dilemaveche.ro
