O tanara doctoriţă din Romania este dezamagita de modul in care medicii isi fac meseria si, totodata, de faptul ca a lua spaga un medic este un lucru tratat cu obisnuinta. Odata ajunsa in calitate de medic intr-un spital din Bucuresti, si-a dat seama ca a-si face meseria intr-un mod necinstit si lipsit de integritate nu este pentru ea si s-a intreptat catre o alta tara.
Ea a inceput sa mearga pe drumul medicinei cu o dorinta in suflet de a-si face meseria cinstit si cu dedicare, insa dezamagita de aspectele neplacute pe care le-a intampinat, a decis sa practice meseria intr-o alta tara. „Eu nu aveam o situaţie financiară proastă. Dimpotrivă. Însă nu aşa înţelegeam cariera de medic. Voiam să am şansa să învăţ pe bune. Să câştig bani cinstiţi. Să am o viaţă corectă. În verde şi sănătate. Aşa că am decis să plec, luând totul ca pe o provocare. Aveam deja colegi care plecaseră în Germania, Norvegia, Anglia”, marturiseste ea pentru Cuget Liber.
Desi a terminat Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa, la inceputul drumului sau a lucrat in spitalul Grigore Alexandrescu, din Bucuresti. „La Spitalul «Grigore Alexandrescu» nu m-am simţit o.k. nicio zi! Pur şi simplu nu m-am regăsit în nimic. Nepotism. Şpagă. Mâncătorie. Sistem românesc pe care am ajuns să-l urăsc! Primul lucru pe care a încercat sistemul sanitar românesc să mă înveţe a fost să iau şpagă. Şi nu aşa doream să-mi fac meseria!”, spune despre aceasta experienta.
„Îmi amintesc că m-au întrebat, când am început rezidenţiatul: dar tu de ce ai venit în Bucureşti? În Constanţa nu sunt spitale? Voiam doar să învăţ pediatrie, în Capitală, la unul dintre cele mai bune spitale din ţară!”, mai spune.
In Germania a ajuns dupa ce a invatat limba si s-a dus acolo pe cont propriu, iar, odata ajunsa acolo, s-a indreptat catre neurologie. „Aici se merge pe principiul că totul se învaţă efectiv în spital. De la bun început, un medic are responsabilitatea pacienţilor proprii. Toţi colegii îţi arată, te ajută şi capeţi tot mai multe responsabilităţi, pe zi ce trece. Te roteşti pe diferite secţii, faci intervenţii. Nu este nimic asemănător cu rezidenţiatul ce se face în ţară! În România, după rezidenţiat, plăteşti bani din buzunarul propriu pentru tot felul de competenţe, pentru că în spital nu prea te lasă să faci nimic”, spune despre diferentele dintre sistemul de instruire a medicilor din Romania si a celor din Germania.
Intrebata daca s-ar mai intoarce in Romania, ea raspunde cu un categoric „NU” si spune: „De la bun început, m-am integrat foarte bine. Aici lumea este mult mai deschisă, sunt toate naţiile şi coexistăm civilizat. Poate am avut şi eu noroc…Apoi, Germania e verde. Sportul este cheia existenţei. Şefii de secţii vin la muncă pe bicicletă sau alergând în costume sport, kilometrii întregi, fără să se simtă ridicoli. Ca să nu mai spun că şefii de secţii stau cu noi în spital până seara, nu jumătate de zi, precum în România. La noi în ţară snobismul şi nesimţirea sunt la ele acasă. Nu există termen de comparaţie. Bineînţeles că nu m-aş mai întoarce! Nu am de ce şi pentru ce!”.
Asemenea acestui medic, dezamagita de cum ar fi trebuit sa profeseze ca medic in Romania, aproximativ 2.500 de medici se indreapta catre o alta tara. Din pacate, astfel de lucruri socante si spuse cu amar de tot mai putine persoane, au devenit obisnuite intr-un spital de stat din Romania si nu vor fi schimbate decat de atitudini revoltatoare si dorinta de schimbare.
