Mai mult ca oricand, se cuvine astazi de 8 martie sa ne amintim cateva din motivele pentru care ne iubim femeile, spuse atat de dibaci de poetul Mircea Cartarescu. Bonus o interpretare a regretatului actor Adrian Pintea. La multi ani, dragi femei!

”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă.

Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.

Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actriţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în troleibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor.

Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numaï în jurul lor.”

 

23 COMENTARII

  2. Repostez si aici:
    La Mulți Ani pentru toare doamnele și domnisoarele care onorează cu prezența, prin comentariile lor, acest spațiu al libertății și reprezintă adevăratele pete de culoare din viața noastră.
    Culorile primăverii.
    PS
    DE CE IUBIM FEMEILE ?
    Hmmm…greu de raspuns…îmi vine în minte doar o altă întrebare :
    De ce sufletul (ni) se transformă într-o hlamidă ușoară ca o boare de primăvară și uităm (aproape) de noi înșine atunci când admirăm o floare și îi sorbim parfumul ?
    😉

  3. Asta chiar mi-a placut : ” pentru ca au obsesia pentru subtirime a lui Giacometti „, un mare adevar, Cartarescule !!

  4. Un post sublim postat pe tribunaCFR.ro care se poate aplica oriunde este teribil de bine scris:
    „De ce iubim ceferistele… Written By: albusibiu|Thursday, 8 March, 2012 |Posted In: CFRdiverseEditoriale|33 Comments
    V-aţi întrebat vreodată de ce este viaţa la noi, în Gruia, mai altfel? De ce este mai veselă, mai surâzătoare, de ce este mai atrăgătoare?! Nu vi s-a părut că orice meci, bun sau rău, are parfum, are căutătură şi coafură, are ocheadă, că privirea îşi permite să alerge şi pe gazon, dar să mai sară când şi când şi în tribune? Aţi observat oare că, dincolo de zgomotul fotbalului, există şi o linişte a frumuseţii, există o domolire a culorilor în blond, roşcat sau brun, că stadionul nu este doar o cutie geometrică de scaune ci are forme duioase, unduitoare, ca cele ale unei expoziţii de statui? Aţi băgat de seamă că oricât de mulţi bărbaţi ar fi pe teren şi în tribună niciodată nu avem senzaţia că suntem într-un internat de băieţi, că simţim instinctiv nevoia să comunicăm şi să ne comportăm şi altfel, mai elegant, să nu uităm nicio clipă civilizaţia?

    Asta fiindcă în Gruia, la CFR, mereu lângă noi, există ceva aparte: EXISTĂ FEMEIA! Femeia adevărată, femeia inteligentă, femeia frumoasă, femeia cu bun gust, femeia extraordinară… Este femeia microbistă, autentică, cea care adună toate aceste calităţi, fiindcă numai ea apreciază fotbalul la valoarea lui reală! Ea este care ştie mai bine decât tine regula off-side-ului, ba încă îţi poate şi explica situaţiile excepţie, cea care ştie pe de rost toţi jucătorii înainte ca tu să deschizi măcar programul de meci şi care aplaudă sau dezaprobă, în cunoştinţă de cauză, orice schimbare, cea care strigă „Dă pasă!” şi „Bine Muri!” mai pertinent decât antrenorii şi cea care crede că sunt buni Cadu sau Piccolo nu doar pentru look-ul lor de bărbaţi fatali. Ea este suporterul ultras al CFR-ului: ultraSuporteriţă, ultraSpecială, ultraSufletistă!

    Aşadar, de ce iubim ceferistele?

    ● Pentru că transmisiunea TV a fiecărui meci din Gruia poate fi privită ca o îmbinare dintre Eurosport şi Fashion Tv.

    ● Pentru că le stă atât de bine în vişiniu!

    ● Pentru că multe faze problematice scapă regizorului de transmisie ocupat să aleagă dintre zecile de prim-planuri cu suporterele ceferiste.

    ● Pentru că, prin prezenţa lor, ai un argument solid în a-ţi convinge şi prietena sau soţia să vină cu tine la meci.

    ● Pentru că îi fac pe fanii rivali cumplit de invidioşi, de geloşi pe noi.

    ● Pentru că niciun U-ist din Cluj nu a scăpat, nu i s-a întâmplat măcar o dată să nu se îndrăgostească de o ceferistă.

    ● Pentru că ne umplu privirile şi stadionul, indiferent de situaţie, de meci – o ceferistă frumoasă acoperă vizual oricând câmpul a 100 de scaune goale.

    ● Pentru că, dincolo de regulile târziu impuse, oricum n-ar fi fost civilizat din partea noastră să spargem seminţe de faţă cu ele.

    ● Pentru că ne fac să nu ne împingem la porţile sau pe scările stadionului, să nu exagerăm cu gesturile obscene şi nici să avem o socializăm demnă de o cuşcă a maimuţelor la ZOO.

    ● Pentru că dau jucătorilor motive temeinice să facă des cu mâna către tribune.

    ● Pentru că îi apostrofează pe arbitri şi pe jucători mai aspru şi mai dureros decât un sector întreg de tribună.

    ● Pentru că suntem singura galerie cu facţiune de fete şi pentru că nimeni nu are atâtea fete ca noi atunci când ajungem pe vreun stadion din deplasare.

    ● Pentru că dau tonurile înalte ale stadionului şi ne fac să nu sunam precum corul vânătorilor.

    ● Pentru că Obsession-ul n-ar mai fi deloc obsedant fără ele.

    ● Pentru că pe ele nu le transferă nimeni de la CFR.

    ● Pentru că ele îţi confirmă ţie propria alegere de a fi ceferist; ştii sigur că gusturile unei femei (chiar şi în materie sportivă) sunt indiscutabile şi mai bune decât ale tale.

    ● Pentru că până şi pe stadion ne îndulcesc înfrângerile, dar ne fac şi victoriile de 10 ori mai spumoase!

    ● Pentru că pe ele presa şi tot mediul bucureştean nu le va putea contesta niciodată.

    ● Pentru că îţi doreşti să fie una lângă tine atunci când dă CFR-ul gol, când bucuria îţi dă dreptul şi te şi împinge să iei pe oricine în braţe.

    Prin urmare întrebarea şi răspunsul nu are cum să fie “De ce iubim ceferistele?” ci, mai logic şi mai plin de însemnătate: ”Cum să nu iubim ceferistele?“!

    Iar astăzi, de 8 Martie, le mulţumim lor pentru că dau atâtea bonusuri admirabile existenţei noastre ceferiste. La mulţi ani!”

  8. Va multumim frumos pt ca va-ti gandit la noi femeiile si ati aflat pt cate motive poti iubi femeia, fiecare este unica si speciala in felul ei ,iar noi va multumim ca suntem parte din coasta d-voastra altfel nu am fi existat.

  9. Cu unele mici amendamente(unde eu nu ma regasesc),
    multumiri pentru urarile de ziua femeii.

    Imi place sa cred ca noi insemnam mai mult decat complezentele atribuie in aceasta zi traditional-sarbatorita in anii trecutului comunism. 🙂

    • De ce iubim femeile? … LOL, ce intrebare este asta? … „DE-AIA!” … 🙂

      Incepand cu mama, continuand cu prima iubire nevinovata din gradinita si scoala primara, continuand cu visele (mai mult sau mai putin erotice) si poeziile de dragoste din liceu, continuand cu sotia si mama copiilor tai, cateodata chiar cu subversiva (dulce/amara, dar periculoasa) relatie extra conjugala … vrem, nu vrem, femeile sunt „miezul problemei” existentiale, de cand e lumea si pamantul, si vor ramane la fel cat lumea va mai exista …

      La multi ani inca o data, de ziua lor, tuturor femeilor de site-ul Nasului (si nu numai) si o dedicatie muzicala cu prima inregistrare a lui „Grandpa Elliott”, dupa ce zeci de ani a cantat doar pe strazile din New Orleans … e vorba de melodia „Sugar Sweet” (Dulce ca zaharul), si sper sa le incante si pe doamne, la fel de mult ca si pe mine:

      http://www.playingforchange.com/episodes/28/Sugar_Sweet_Grandpa_Elliott

      Al naibii motan Cartarescu, dom’le, , ce bine le mai stie … 😛

      • Ti-am trimis o baclava cu o pruna uscata in mijloc ( baclavas me damaskinos ), daca a ajuns,… kali orexi ! ( pofta buna !) La atatea dedicatii muzicale nu strica ceva dulce…:) 🙂

        • Evharisto poli … poli kala baclavas me damaskinos (merci mult, e foarte buna baclavaua) … 😀 😀 😀

          • ti-as trimite si o piesa dar sunt paralela cu computerul…pana in noiembrie nu intram pe net decat ptr. meteo si info.din domeniul artelor plastice. Propunere: col.sonora Out of Africa si Corelli’s Mandolin, Himera lui Baniciu si La inceput de drum. Cineva pe blog mi-a oferit un crin de 8 martie comunist si mi-a stricat toata seara. Urasc crinii…iar tu esti poliglot, am observat deja. 🙂 🙂 🙂

        • Ne, katalaveno elenika … ligo (Da, pricep greceste … putin) … defect profesional si asta, ce sa-i fac? … 😛

          Am ascultat piesele lui Baniciu de care zici, si imi plac tare mult … nu mai spun ce minunata e muzica din „Out of Africa” si de prestatia nemaipomenita a lui Meryl Streep si a lui Robert Redford … iar sublimul melodiei Pelagia’s Song din Corelli’s Mandolin rivalizeaza numai cu prestatia de exceptie a lui Nicholas Cage si Penelopei Cruz … fericit muritorul care impartaseste cu tine asa simtiri alese … Sa fii iubita! … 🙂

      • si eu sunt alaturi de voi sandukan ‘for change’ 😆 multzumessc ptr.link!

  10. am aflat de existenta lui Cartarescu acum un an, pe undeva pe internet. nu ma panichez…n-am pierdut nimic din literatura! :))

Comentariile sunt închise.