Valuri mari de indignare în rîndul apărătorilor din presă ori de pe rețelele sociale ai noului președinte, după ce unele voci și-au permis să critice vacanța acestuia în insula Madeira. Sunt sau nu justificate, însă, respectivele critici? Ori asistăm la un linșaj gratuit la adresa unui înalt politician, care, ca orice om, are și el dreptul la o vacanță?
Din păcate pentru Iohannis și avocații lui – aflați ori ba în misiune – vacanța prezidențială ESTE un subiect de discuție, și nu doar în cea mai săracă țară a UE, adică a noastră, ci și în cele mai bogate.
În SUA, mare atenție, presa și politicienii contabilizează riguros pînă și numărul total de zile în care fiecare președinte s-a aflat în vacanță, și se fac veritabile clasamente ale ”lenevelii” prezidențiale.
Spre exemplu, în topul celor cu două mandate sunt George W.Bush, cu 405 zile de vacanță, Ronald Reagan, cu 390, Bill Clinton cu 174.
Obama avea, pînă în decembrie anul trecut, doar 161, dar are șanse mari să-l depășească pe Clinton.
Vacanțele prezidențiale sunt criticate, în SUA, nu doar din cauza costurilor pe care le presupun, ci și, foarte important, din cauza momentelor în care se derulează, adesea.
Spre exemplu, Obama a fost efectiv sfîșiat de presă și de clasa politică după ce a făcut gafa să tragă o partidă de golf imediat după ce ținuse un discurs lacrimogen despre decapitarea jurnalistului american James Foley de către Statul Islamic. Pozele cu Obama rîzînd vesel în mașinuța de golf (foto) nu au prins prea bine la marele public, clar.
Bill Cinton a fost, și el aspru criticat pentru faptul că, într-o perioadă, alterna discursurile stîngiste adresate americanilor nevoiași cu relaxări în opulenta stațiune Martha’s Vineyard. Cum ar fi spus Arghezi, una vorbim și alta fumăm, coane Bill?
George W.Bush era acuzat că se dă cu yahtul în largul coastelor Maine în timp ce economia americană începuse să se gripeze; tot el a făcut gafa, în 2002, de a se relaxa la golf imediat după un discurs foarte dur la adresa terorismului, ceea ce i-a atras atacuri și critici violente, urmarea fiind că, pînă la finele mandatului, nu a mai avut curaj să se apropie de sacul cu crose.
”Așa cum a descoperit Barack Obama în ultimele două săptămîni, președinții pot intra în belele atunci cînd vacanțele lor sunt percepute ca sfidări la adresa problemelor americanilor”, constatau analiștii de la Reuters, anul trecut, în august.
Primei Doamne, Michelle Obama, i se reproșează toaletele prea scumpe, ba chiar masa prea luxoasă servită de Crăciun, în timpul unei vacanțe în Hawaii.
De altfel costurile mari ale vacanțelor prezidențiale sunt un subiect la ordinea zilei peste ocean, deși e vorba de cea mai bogată țară a lumii. Cînd un președinte pleacă într-o banală vacanță, se pun în mișcare structuri și operațiuni ample, care reclamă costuri foarte mari.
Iohannis ar trebui să fie conștient că românii, aidoma altor popoare, sunt foarte atenți la ”relaxările”
prezidențiale. Să ne amintim că România a redescoperit democrația, în decembrie 89, odată cu robinetele de ”aur” ale cuplului ceaușist.
Cînd milioane de oameni fac eforturi mari să-și asigure o masă de Paște decentă, ideea deplasării cuplului prezidențial în regiuni exotice poate fi riscantă.
Noul președinte a șocat, deja, plecînd în vacanță imediat după alegeri, în Palm Beach, Florida, după o campanie în care nu făcuse mai nimic extenuant. Dar, pe parcursul căreia avusese grijă să-și asigure o cazare de super-lux, în Primăverii.
Secta adoratorilor prezidențiali de profesie s-a făcut că plouă în privința sejurului respectiv, dar l-a ars pe rug pe premierul Ponta pentru două zile petrecute în Dubai, în aceeași perioadă.
După doar 100 de zile de mandat, Iohannis e din nou obosit și pleacă în Madeira, o insulă paradisiacă aflată în largul coastelor Marocului, în Atlantic.
O deplasare care presupune următoarele lucruri, în condițiile în care președintele își păstrează prerogativele în perioada respectivă: SPP descinde cu cel puțin o săptămînă înainte la fața locului, pentru a verifica locurile și zona unde va fi cazat ”obiectivul”. Președintele și soția merg însoțiți de ofițerii de pază, de oameni din staff, plus specialiștii STS, care trebuie să asigure comunicarea securizată și neîngrădită cu țara. De asemenea, un avion trebuie să fie pregătit în orice moment pentru revenirea în țară în caz de urgență, Madeira nefiind un loc în care cursele de linie să se țină lanț.
Mai mult, e probabil că avionul președintelui e nevoit să apeleze la piloți cu licență specială, pentru că aeroportul din insuliță are dimensiuni reduse în raport cu altele, deci norme de decolare și aterizare mai severe.
Nu mai vorbim că președintele a dat o raită și prin Germania, la neamuri, mai înainte de a pleca în Madeira. Alți bani, altă distracție. Răstimp, românii stau cu sufletul la gură, în țară, așteptînd să vadă cu cît se reduce TVA și de cînd.
Dacă își menține ”ritmul” tradițional de relaxare, Klaus Iohannis ar putea avea probleme mai mari decît își imaginează.
În perioada cît era primar la Sibiu, presa locală relata despre cele două vacanțe anuale de cîte o lună pe care edilul și soția le efectuează cu regularitate, primăvara și toamna, în Caraibe și Florida.
Ne amintim, de altfel, că pînă și în ziua în care a fost desemnat premier al coaliției de la Grivco, în 2009, Iohannis s-a urcat în avion și a plecat în Japonia, în timp ce presa se dădea de ceasul morții să îi ia fireștile declarații.
În fine, e de rău augur și comportamentul administrației prezidențiale care a excelat printr-o suspectă lipsă de transparență. Sejurul prezidențial, în mod cert programat de multă vreme, nu a fost anunțat public decît după ce informațiile apăruseră în media, plus că destinația a fost, oricum, ținută la secret.
Un comportament care nu se practică în nicio democrație. Dar, probabil, așa se întîmplă atunci cînd îți racolezi purtătorii de cuvînt dintre ”entuziaștii” de campanie, de pe Facebook.
Sursa: inpolitics.ro
