Revista Kamikaze, martie 2010
L-am găsit la Senat, în biroul lui, înconjurat de tineri. Din păcate, dorința mea de a vedea luxul orbitor s-a împiedicat imediat în faptul că Dan Voiculescu nu mai are bani.
„Nu am, dar nu am nici nevoie. Ziua mea e așa: plec de acasă, vin aici, plec de aici, mă duc acasă. Am fost săptămîna trecută la nepoțeii mei, copiii lui Corina. Și m-am oprit pe drum la o benzinărie să le cumpăr niște jucării din alea de pluș, că de regulă le fac teatru de păpuși. Mă bag după canapea și întind mîinile cu un urs și-un cîine care se ceartă între ei, se iubesc, se împacă. Și mi-am luat păpușile și o să mă întrebi cu ce-am plătit. L-am rugat pe băiatul ăsta, pe Iulian, și a plătit el. Dar bineînțeles că recuperează banii ulterior. Sînt într-un fel rupt de realitate. Nu știu dacă e rău sau e bine.“
„Am două fete foarte bogate care au grijă de mine“
Cînd colegii mei de la revistă l-au întrebat pe Mircea Geoană, în campania electorală, cîți bani are la el în acel moment, avea o sută de milioane, în portofel, cash (milioane vechi). L-am rugat și pe Voiculescu să-mi deșerte portofelul pe birou. Nu avea nici un ban la el. În schimb, avea două carduri. Pentru cheltuielile cu întreținerea, gazele, lumina, folosește un cont, alimentat din conturile Grivco. „Și mai am cheltuieli personale pentru care există un alt cont, la care am două cărți de credit. Dar nu sînt un om care are nevoi materiale. Am două fete care sînt foarte bogate și care au grijă de mine. În urmă cu mulți ani de zile, cînd m-am retras din executivul afacerilor și am intrat în politică, am dat tot ce am avut eu, acțiuni și proprietăți, celor două fete ale mele, Camelia și Corina, în cote egale. Ele două sînt șefii întregii afaceri. Deci, stricto senso, nu se poate spune că Dan Voiculescu e un om bogat.“
I-am propus să ne întoarcem în timp, pe vremea cînd era bogat.
„Nu am sesizat faptul că sînt milionar, atît de firesc al vieţii era“
Am zis să pun totuși întrebarea care nu se pune niciodată: cum a făcut primul milion de dolari. Voiculescu se amărăște puțin, din cauza celor care au spus că a avut acces la conturile lui Ceaușescu. În ’90, el și încă 21 de oameni de la Crescent au înființat Grivco, cu un capital de 50.000 de dolari, și au făcut comerț exterior. În 1991, a cumpărat o tipografie second hand din Germania cu 28.000 de mărci, a înființat Jurnalul Național, în ’93 a luat prima licență de televiziune. „În ’94 am făcut primul milion. 600.000 făcuți din comerț, 100.000 de la ziar și aproape 200.000 de la televiziune. Pentru mine, nu a fost nici o schimbare.“
„Eu pînă acum cîţiva ani de zile stăteam într-un bloc. Nu m-am repezit din milionul ăla de care vorbeam să-mi trîntesc un Rolls și-o vilă. Niciodată nu am avut bani cash. Banii cash sînt o povară. Dacă ţi-i fură cineva? Unde îi ţii?“
Singura dată cînd bogăția putea să-l părăsească a fost în perioada 2000-2001. „În 2000 mi-am pierdut soția. Fuseserăm o viață împreună, 30 de ani. Urmare a șocului, mi-a trecut glonțul pe la ureche. Grupul a scăzut de la o cifră de afaceri de 300 de milioane de dolari în 1999 la 30 de milioane în 2000. Nu am fost în stare să mă mai ocup de nimic.“
Metoda Voiculescu de lăsat de fumat
L-am întrebat pe Voiculescu ce mănîncă. „La Tucă nu mă duc, că-i mîncare foarte grea și încerc să evit. Am făcut o cură de slăbire în ultimul timp. M-am lăsat și de fumat. Fumam juma de țigară, plecam fără țigări de acasă și apoi eram cu bogdaproste. În final, într-o zi am luat țigara și am început să vorbesc cu ea: «Băi, iarba dracului, iarbă nenorocită, tu ești mai tare ca mine? Du-te, băăă». Și pac, o aruncam. După zece minute, că nu aruncam pachetul, iar mă trezeam cu țigara în mînă. «Iar ai venit? Nu ți-e rușine, băi? Pleacă de aici!» Ai cuvîntul meu de onoare că nu am mai pus țigara în gură.“
Bogaţii, între ei
Îi trage pe final una la picioare, ca între moguli, lui Ion Țiriac. „Am fost la un moment dat la Sibiu, cu un avion al lui Țiriac. Și, cînd să plecăm înapoi spre București, nu a mai pornit avionul. M-a sunat atunci Țiriac că vine chiar el să mă piloteze, cu celălalt avion al lui, că mai are unul, un Global. Și a venit. Dar, cînd ne-am urcat în avion, ce crezi că îmi spune? Să ne descălțăm. Am crezut că glumește. Era avion închiriat pe bani, nu era o favoare. Dar chiar favoare dacă era, nu-i spui omului să se descalțe. N-aveam noroaie pe pantofi, nu eram venit din Delta Dunării. Avea niște papuci acolo, e adevărat. Dacă apare asta la voi în ziar cred că o să mă sune și o să-mi zică: «Ce faci, bă, de ce zici?». Dar poate se învață minte cu ocazia asta.“
Cam așa e o viață simplă, de mogul.
Sursa: kmcz.ro
Comentariile sunt închise.