O viziune apocaliptică stranie, un imaginar sângeros bântuie de ani buni acest mare partid, dar în ciuda convulsiilor violente care l-au zguduit de fiecare dată când a pierdut alegerile, nimeni n-a murit de tot. Mircea Geoană amenință pesediștii cu „sinuciderea colectivă” dacă nu-și iau partidul din mâna tripletei Ponta-Dragnea-Ghiță. Tot cu sinuciderea colectivă îi amenința Ioan Rus in martie 2006, când același Mircea Geoană organiza la hotel Confort împreună cu grupul de la Cluj mazilirea lui Adrian Năstase, episod cunoscut în istoria partidului ca „noaptea cuțitelor lungi”.

Contestările și rivalitațile interne din PSD capătă mereu aspectul unor reglări de conturi între bande mafiote, în care liderii se taie, se impuscă și se maltratează între ei fără milă, exact ca în N’dragheta sau Cammora napolitană. Când Mircea Geoană și Marian Vanghelie acuză PSD că a ajuns „bogat și corupt” sub conducerea lui Victor Ponta, că toate marile contracte publice trec prin mâna lui Sebastian Ghiță sau că firma Teldrum controlată de Liviu Dragnea are contract în fiecare comună, imaginea proiectată public amintește de Cosa Nostra, nu de un partid politic.

Ajunși în acest punct, trebuie ascultați toți capo dei capi. Ghiță, ai legatura: „Vanghelie reprezenta ce este mai josnic și mai urât în partidele politice: corupție, trădare, minciuna! Am fost un adversar al lui Vanghelie de când am intrat în PSD. Și cred că ieri oamenii i-au arătat cu adevărat ce cred despre el. Nu poți să ai un agramat, un neinstruit, un hoț lider al partidului în București, și să câștigi alegerile. Ne era rușine să spunem în țară că Vanghelie este unul dintre noi!”. Ca să o scurtam. Demisia lui Sebastian Ghiță din PSD nu păcălește, totuși, pe nimeni. Operațiunea asta se cheamă simplu: externalizarea asasinului plătit pentru a-l exonera pe șeful clanului de orice responsabilitate. 

Dacă ne amintim bine, decapitarea lui Adrian Năstase tot de la foarte mulți bani i s-a tras. În ianuarie 2006 fostul lider PSD raporta în declarația de avere celebrul milion de euro moștenit de la Mătușa Tamara. Pânâ și niște politicieni altfel obișnuiți cu sume mari s-au speriat de atâta banet scos la lumina de fostul premier, prin urmare patru luni mai târziu l-au dat jos destul de brutal înțelegând că lăcomia lui Năstase îi va costa scump. Mircea Geoană a reușit atunci puciul intern deoarece a avut timp să se organizeze. plus că fostul premier nu mai avea nimic de oferit, pierzând și guvernul. De la alegerile din decembrie 2004 până la schimbarea lui Năstase de la șefia partidului în martie 2006 a trecut un an și ceva.

Învățând din trecutul partidului, Victor Ponta, Liviu Dragnea și Sebastian Ghiță n-au lăsat nici o zi adeversarilor pentru a acționa subversiv, ci i-au executat sumar și fără somație, excluzându-i din PSD fără să-și bată prea mult capul cu explicații publice. Cam tot așa se elimină șefii de clanuri mafiote, pe nepusă masă, dupa ce în prealabil se imbrațișează și se pupă pe obraji jurându-și credință până la moarte.

În cazului lui Ponta nu există un mare risc, ca în cazul Năstase, dar orice bun pesedist știe în înțelepciunea lui de prădător adevărat că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești sau că șarpele încălzit la sân invariabil ucide. Câtă vreme Victor Ponta ocupă funcția de premier, Liviu Drangea împarte contracte generoase la Ministerul Dezvoltării, iar Sebastian Ghițâ dispune de o măciuca TV, nu se va înghesui nimeni să-l urmeze pe Mircea Geoană. Maxim Vanghelie, dar nici el sută la sută în caz ca situația primarului de la sectorul cinci s-ar complica brusc în justiție.

PSD nu s-a rupt în 2006, când era cu totul în opoziție. Cu atât mai puțin riscă azi ceva. Cum spuneam mai sus, istoria partidului spune că e mai sănătos să zdrobești orice urmă de opoziție internă după ce ai pierdut alegerile. Azi Ponta este premier, dar cine se mai uită la el dacă pică mâine?

Dacă ne pierdem prea mult în detalii urmărind butaforia internă s-ar putea să nu mai vedem cum PSD a încălcat grav o linie roșie. Partidul a comis deja una din cele mai grave erori, aproape cât o sinucidere colectivă. Președintele executiv, Liviu Drangea, le-a comunicat baronilor explicația cvasi-oficială pentru pierderea alegerilor: americanii.

În PSD au mai existat luări de poziție individuale anti-americane, mai ales în cazul explorării gazelor de șist de către Chevron, dar niciodata partidul nu și-a asumat poziții împotriva Statelor Unite. Or, făcând din americani țapi ispășitori pentru propriile erori,  PSD se plasează în rândul partidelor nefrecventabile, conspiraționiste, profund nedemocratice, care găsesc mereu vinovați și inamici în exteriorul țării pentru dezastrele interne. Astfel de partide reprezintă un pericol pe termen lung. 

Mesajul lui Drangea s-a multiplicat în progresie geometrică în țară prin intermediul baronilor. Astfel, în partid tocmai s-a născut un anti-americanism latent, s-au sădit semnițele unor resentime occidentale puternice care nu știm cum vor germina în timp. Victor Ponta și Liviu Drangea vor avea lungi explicații de dat pentru propagarea acestor acuzații aiuritoare. Credibilitatea lor și așa scăzută în afara tării se mai prabușește câteva etaje. Practic, este ultima mare linie roșie depșită în mod stupefiant, după încălcarea dreptului la vot, care a pus din nou în discuție atașamentul PSD față de valorile statului de drept, și după disponibilitatea continuă de a distruge justiția pentru a-și apăra penalii.

Din acest punct de vedere, 27 noiembrie ar putea ramane în istoria partidului ca ziua sinuciderii colective în PSD.

Sursa: hotnews.ro