Dan Tăpălagă | De ce Banciu nu e Charlie

 Amenda aplicata de CNA lui Radu Banciu reprezinta o buna ilustrare a metodelor de urmat intr-o democratie cand cineva caricaturizeaza sau jigneste o religie. Cand depasesti limitele acceptate ale liberatii de exprimare, se pun in miscare institutii, se aplica sanctiuni etc. Banciu, la randul sau, are dreptul sa conteste amenda administrativa intr-o instanta. Judecatorii vor decide intr-un final cine are dreptate: CNA sau pamfletarul.In paranteza fie spus, nu va obositi sa mutati discutia catre impartialitatea CNA. Este legitima, numai ca aici dezbatem cu totul altceva.Potrivit jurisprudentei CEDO, este permisa o doza de exagerare si provocare, se accepta chiar recurgerea la duritati de limbaj in caz ca jurnalistul actioneaza in numele interesului public. Or, cand afirma ca islamul este „o cretinatate de religie” care „ii indobitoceste” pe oameni, Radu Banciu jigneste o religie in ansamblul ei fara a urmari in mod evident vreun interes public. Deliberat sau nu, prin injuraturile lui, a instigat la ura religioasa. A fost acuzat ca a incalcat legea audiovizualului, dar se poate spune ca a incalcat si Codul Penal, care interzice „instigarea la ură pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală …”.Degeaba reprezentantul B1 a scos la audieri, in apararea pamfletarului, o hartie cu Je Suis Charlile. Banciu nu este un erou al libertatii de exprimare in acest caz, doar contravenient si potential mic delicvent, judecand dupa modul cum a abuzat de libertateea sa de exprimare. Sa zica merci ca, pe partea penala, nu s-a sesizat nimeni. De retinut ca nu se poate ascunde sub scutul pamfletului, deoarece avem deja precedente nefunctionale. (Vezi aici cazul Mircea Badea)

Frumusetea democratiei consta insa in faptul ca exista pur teoretic o sansa ca justitia sa le dea lor dreptate in final. Practic, nu prea, la cat de grav au comis-o.

Musulmanii din Romania au apelat la institutii pentru a-si apara valorile, nu au pus mana pe pistol. Daca o faceau, comiteau un simplu asasinat, nu un act de dreptate, iar mortul zilei devenea un martir al liberatii de exprimare cu toate exagerarile lui nepermise din punct de vedere juridic.  Ar fi fost Charlie Hebdo doar in fata unei mitraliere, in fata institutiilor este doar un mic contravenient, un cetatean care a incalcat legea.

Daca murea cu un glont in cap, era cu totul altceva. Am fi urlat din toti rarunchii „Si eu sunt Radu Banciu” fara sa-i mai reprosam in mod aiuritor doua randuri mai jos ca a exagerat si el, depasind nepermis limitele liberatii de exprimare. Alltfel spus, ca si-a cautat-o cu lumanarea. Prin asasinat vrei sa inchizi gura cuiva cu forta. Protestezi impotriva asasinatului pentru a apara dreptul cuiva de a deschide gura. Aici e punct. Nu mai exista nici un, „da, dar si Radu Banciu…”

Nu poti sa protestezi impotriva crimei si cateva fraze mai jos sa-i scoti ochii mortului. Nu e oportun, nu acum, nu in interiorul starii de revolta impotriva asasinatului, cum simplu si clar a explicat intr-o scurta precizare Mircea Cartarescu. Morala, mai incolo. Ar merita sa reflecteze putin la asta Plesu, CTP&cei care amesteca in aceeasi discutie asasinatul si limitele libertatii de exprimare, facand un talmes-balmes din drept si morala intr-o singura predica.

PS: Trebuie sa revin totusi la paranteza inchisa mai sus, si sa constat diferenta de tratament aplicata de CNA lui Radu Banciu, executat de CNA de cate ori e prins in offside, in timp ce insultele lui Mircea Badea sunt tratate infinit mai bland. Dar nu acesta este subiectul, va reamintesc, altfel le amestecam ca Plesu sau CTP :))