Cu toate că sintagma “geto-dacii” îi definește în mod firesc pe strămoșii noștri, încă mai există istorici care pretind că dacii sunt daci, geții sunt geți și că aceștia nu erau înrudiți între ei, că nu erau două “expresii” ale aceluiași neam. Desigur, pentru acești istorici, legătura cu tracii este și mai imposibilă, în mintea lor traci fiind doar neamul care a trăit în spațiul ocupat, la un moment dat, de provincia romană Tracia (o parte din Bulgaria și Grecia).
Dacă este să facem o analogie, genul acesta de istorici va veni peste 300 de ani și va spune că moldovenii din Republica Moldova și românii din România erau două popoare diferite, neînrudite, vorbitoare a două limbi diferite – cea română și cea moldovenească. Faptul că istoricii care pretind așa ceva sunt doar niște INCOMPETENȚI (asta dacă nu sunt agenți plătiți pentru a manipula istoria) este dovedit clar și fără echivoc de izvoarele istorice antice, izvoare care poartă semnătura unora dintre cei mai importanți scriitori și istorici ai acelor vremuri, contemporani cu neamurile geto-dacice la care se referă. Iată câteva dintre aceste izvoare:
1. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre limba dacilor (Geografia): „Dacii și geții vorbesc aceeași limbă”
2. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre limba geților (Geografia): „Și în vremea noastră (după anul 15 d.chr., n.n.), Aelius Catus a strămutat în Tracia, din cealaltă parte a Istrului, 50.000 de oameni de la geți, un neam de aceeași limbă cu tracii.”
3. Pomponius Mela (secolul I, d. Chr), despre neamul tracilor (Descrierea pământului): “Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având însă fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geții.”
4. Trogus Pompeius (secolul I, î. Chr.), despre înrudirea dacilor cu geții (Istoria lui Filip): „Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor. În vremea regelui Oroles (c.200 î.Hs., n.n.) se luptară fără succes împotriva bastarnilor şi de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliţi, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe care acestea obişnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au şters ruşinea pe care şi-au atras-o în războiul de mai înainte”
5. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre faptul că geții și frigienii sunt neamuri tracice (Geografia): “Elenii îi consider pe geți, traci. Ei locuiesc pe amândouă malurile Istrului; mă refer atât la geți, cât și la mysieni. Ultimii erau de asemenea traci, iar în prezent ei poartă numele de moesi; de la ei se trag și mysienii de astăzi, care trăiesc printre lydieni, frigieni și troieni. De altfel, înșiși frigienii sunt brigi, o seminție tracă.”
6. Dio Casius (secolul III, d. Chr.), despre teritoriul geto-dacilor (Istoria romană): (Dacii, n.n.) “locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei care sunt dincoace de fluviu, țin cu plata birului de Moesia și se numesc moesi. Cei de dincolo (de Istru, n.n.) poartă numele de daci, fie că sunt geți, fie că sunt traci din neamul tracilor, care locuiau odinioară în Rodope”
7. Herodot (secolul VI,î. Chr.), despre conflictul dintre Darius și geți (Istorii): „Înainte de a ajunge la Istru, (Darius) birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori” (514 î.Hs., n.n.). Alţi traci s-au supus şi s-au predat fără lupte. „Geţii însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit (adică s-au opus, n.n.), au fost îndată robiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”
Daniel Roxin
