iliescu-ceausescu

Ion Iliescu, fostul președinte al României va fi inculpat și reținut în aceste zile pentru crimă împotriva umanității spun surse din Parchetul General și din PSD! Alte șase persoane vor fi inculpate pentru aceeași faptă în Dosarul Revoluției, scrie comisarul.ro

Procurorii militari au anunţat pe 2 noiembrie că cercetările în Dosarul Revoluţiei au fost extinse in rem pentru acuzații de crimă împotriva umanității, anchetatorii precizând vor fi investigate inclusiv fapte comise după 22 decembrie, perioadă în legătură cu care, anterior, s-a constatat că nu sunt indicii privind infracţiuni. În decembrie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale a înalților ofițeri ai Armatei, Securității și Miliției, care au participat la reprimarea manifestanților, precum și a politicienilor instalați la conducerea țării încă din 22 decembrie 1989, precum Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Gelu Voican Voiculescu, ca și ai unor realizatori ai Televiziunii Române ca Teodor Brateș, Petre Popescu sau Victor Ionescu.

Comunicatul Parchetului General:

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

„Procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanța din 1 noiembrie 2016, în cauza cunoscută generic sub denumirea “Dosarul Revoluției”, extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanității, prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal. 

Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare,  vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.

Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior. Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime.

Cercetările urmează a fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22.12.1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispozițiilor reținute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.”

Procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Augustin Lazăr, a anunţat, la finalul lunii august, că dosarul „Revoluţiei” a ajuns de la instanţa supremă la Secţia Parchetelor Militare, unde o echipă nouă de procurori va începe să lucreze şi să stabilească adevărul în acest caz.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a confirmat redeschiderea urmăririi penale în dosarul Revoluţiei a arătat că procurorii militari au făcut o anchetă lacunară şi că între 7 decembrie 2014, când a fost scrisă rezoluţia de începere a urmăririi penale, şi 14 octombrie 2015, când procurorul a dispus clasarea cazului, nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală.

Dosarul „Revoluţiei din 1989” este una dintre cele mai tergiversate anchete din istoria practicii judiciare din România. Procurorii au avut de lămurit cauzele în care s-a produs decesul a 709 persoane, rănirea prin împuşcare a 1.855 de persoane, rănirea prin alte forme de violenţă a 343 de persoane şi privarea ilegală de libertate a 924 de persoane.

Istoria unui dosar prea fierbinte

Primul dosar al revoluției a apărut chiar în 1990, când din ancheta fostului ministru de Interne Tudor Postelnicu și a fostului șef al Securității Iulian Vlad  s-a dispus continuarea cercetărilor în cadrul unui caz separat care viza identificarea cadrelor Ministerului de Interne care au ajutat la capturarea, lovirea, lipsirea de libertate a manifestanților, identificarea persoanelor care au ucis 48 de persoane cu arme de foc și au rănit alte 150 de persoane și stabilirea modului în care au decurs anchetele la secțiile de Miliție din București, unde au fost duși manifestanți și tragerea la răspundere a acelora care au comis cercetări abuzive.

Cauza  a fost soluționată în 1995 prin încetarea urmăririi penale față de Nicolae și Elena Ceaușescu, față de Tudor Postelnicu și Iulian Vlad, precum și față de membrii Comitetului Politic Executiv al PCR, reținându-se că au fost judecați și condamnați definitiv în alte dosare cu obiect similar.

În septembrie 2004, Asociația “21 decembrie 1989” a depus o plângere prin care a cerut tragerea la răspunderea penală a generalului Ion Hortopan, pe motiv că a dat ordin de deschidere a focului în seara zilei de 21 decembrie 1989.  În octombrie același an, asociația a cerut extinderea cercetărilor și față de evenimentele din perioada 22-27 decembrie 1989, când au fost “asasinați sau grav răniți peste 3.000 de cetățeni ai României”.

În decembrie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale a înalților ofițeri ai Armatei, Securității și Miliției, care au participat la reprimarea manifestanților, precum și a politicienilor instalați la conducerea țării încă din 22 decembrie 1989, precum Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Gelu Voican Voiculescu, ca și ai unor realizatori ai Televiziunii Române ca Teodor Brateș, Petre Popescu sau Victor Ionescu.

Motivele începerii urmăririi penale au fost: noii conducători ai țării au coordonat așa-zisa luptă împotriva teroriștilor și au ordonat deschiderea focului, iar realizatorii TV au transmis informații false (iminența apariției unor teroriști în anumite zone beligerante), informații  în baza cărora structurile militare au deschis focul și au ucis sau rănit mai multe persoane. Ancheta era făcută de Secția Parchetelor Militare.

În 2008, după o condamnare CEDO și după modificări legislative, cea mai mare parte din dosar a ajuns la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică (secție civilă) a Parche­tului. Un an mai târziu, procurorii civili au dat o rezoluție de infirmare a  începerii urmăririi penale pentru nerespectarea drepturilor la apărare a unor învinuiți precum Ion Iliescu, spre exemplu.

În 2010, Secția Parchetelor Militare a închis dosarul pentru crimele comise de militari în decembrie 1989 pe motiv că faptele sunt prescrise, dar în  2011, șeful Parchetelor Militare a dispus infirmarea clasării restului de dosar și trimiterea acestuia la Secția civilă a Parchetului General.

În 2014, Secția civilă a reunit dosarele, iar în februarie, în urma intrării în vigoare a noilor Coduri Penale, și-a declinat competența în favoarea  Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, care, la rându-i, a trimis dosarul la Secția Parchetelor Militare (SPM).

Pe 5 aprilie 2016, prim-adjunctul procurorului general al României, Bogdan Licu, a emis ordonanță de infirmare a clasării dosarului Revoluției. Precizăm că Tiberiu Nițu, procurorul general de până la acel moment, a tras cu arma la Revoluție, în calitate de militar în termen, dar având și certificate de revoluționar.