Institutul Național de Statistică (INS) a comunicat astăzi evoluția investițiilor realizate în economia națională în primul semestru, cifrele confirmând analizele prezentate de CAPITAL în ultima perioadă referitoare la această evoluție.
CAPITAL scria în urmă cu o lună că „Investiţiile publice au scăzut la jumătate faţă de 2012„, sute de proiecte de infrastructură, fie că e vorba de şosele, căi ferate, poduri, şcoli ori spitale, fiind trase pe linie moartă din cauza lipsei banilor. Impactul în economie poate fi devastator.
„Totul pentru vot, totul pentru victorie
Cum se explică, totuşi, atitudinea vitregă a guvernanţilor faţă de proiectele de infrastructură? Cea mai simplă explicaţie o reprezintă veniturile insuficiente la buget. Încă din octombrie 2013, speriat de nivelul scăzut al colectării, premierul Victor Ponta le cerea celor de la ANAF performanţe mai bune. Cât de bine au recepţionat angajaţii Fiscului mesajul se vede în rezultatele înregistrate pe primele cinci luni ale anului, când veniturile totale ale statului au scăzut cu 0,5% din PIB (adică circa 3,3 miliarde de lei), comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2012.
După cum declara recent Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, „evaziunea şi munca la negru au atins cote alarmante. Evaziunea fiscală a ajuns să reprezinte 16% din PIB, ea afectând siguranţa naţională şi viitorul ţării“. Trei sferturi din sumele neachitate reprezintă TVA, situaţia fiind descrisă de Dumitru drept „catastrofală“. Pe lângă găurile din buget, larga răspândire a fenomenului creează şi o concurenţă neloială între firmele care îşi achită dările şi cele evazioniste.
Nu în ultimul rând, investiţiile publice au rămas fără bani şi dintr-un cinic calcul electoral. Cum în 2014, am fost chemaţi la urne pentru alegerile europarlamentare şi vom fi din nou aşteptaţi să votăm în scrutinul prezidenţial, este evident că o bună parte din măsurile luate de Executiv în ultimele luni au un puternic substrat politic. Social-democraţii îşi cunosc bine electoratul şi ştiu care sunt interesele acestora. De aceea, nu au ezitat să introducă supraacciza la carburanţi, care s-a dovedit a avea costuri minime în planul alegerilor din primăvară, şi tot de aceea a tăiat fără milă din sumele alocate infrastructurii, crescând în acelaşi timp fondurile pentru salariile bugetarilor şi măsurile de asistenţă socială (pensii, indemnizaţii, ajutoare). În total, aceste capitole au primit 1,5 miliarde de lei în plus, în primele cinci luni ale anului, faţă de ianuarie-mai 2013.
Impact negativ
Transformarea investiţiilor publice într-o Cenuşăreasă se vede foarte clar şi în statistici. Potrivit INS, în perioada ianuarie-aprilie 2014, lucrările de construcţii au scăzut cu 10%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar categoria „construcţii inginereşti“ (unde intră şoselele, căile ferate, podurile, reţelele de utilităţi etc.) s-au redus, în acelaşi interval, cu 26%. Scăderea are impact şi asupra PIB – în primul trimestru al acestui an, produsul intern brut a pierdut 0,1 puncte procentuale din cauza declinului din construcţii. În plus, ponderea construcţiilor în formarea PIB a scăzut, în acelaşi prim trimestru al lui 2014, la 3,7% de la 4,5% în ianuarie-martie 2013 şi 6,2% în primul trimestru din 2012. Având în vedere că discutăm despre luni reci, în care în acest domeniu nu au loc prea multe lucrări, ne putem imagina ce influenţă va avea asupra creşterii economice reducerea volumului de activitate din construcţii în perioada primăvară-toamnă.
Ne furăm căciula singuri
Aparent paradoxal la prima vedere, faptul că autorităţile nu cheltuiesc pentru investiţii nu creşte, ci, cel puţin pe termen mediu, scade bugetul disponibil pentru pensii şi salarii. „Cea mai mare parte din banii pe care statul îi alocă proiectelor de infrastructură se întorc, direct sau indirect, la el. Eu plătesc TVA la toate materialele, accize şi TVA la combustibilul utilajelor, contribuţii şi impozite pentru salarii, impozit pe profit şi dividende (dacă este cazul). Subcontractorii şi furnizorii mei fac la fel, iar angajaţii mei şi ai acestora îşi cheltuiesc lefurile în economie, plătind TVA şi accize aproape pentru orice cumpără“, explică Andrei Bucur, patronul unei firme de construcţii din Arad.
Mai mult, în cazul proiectelor realizate din fonduri UE, unde statul plăteşte doar o mică parte din cheltuieli drept cofinanţare, orice leu cheltuit de autorităţi se întoarce în curând în vistieria publică cu profit. Cu toate acestea, în ultimii doi ani s-a reuşit absorbţia efectivă a numai 1,7 miliarde de euro pentru infrastructură din cele peste opt miliarde alocate de Bruxelles pentru ciclul 2007-2013. În prezent, sunt încă necheltuite peste cinci miliarde de euro pe programele operaţionale Transport şi Regional.
În ciuda acestor evidenţe, statul se încăpăţânează să aplice o strategie de tipul „după noi, potopul“. Mai exact, nu pare a se gândi prea mult la ce se va întâmpla cu economia şi bugetul peste un an sau doi. Deşi impactul este deja previzibil. „Eu am trimis peste o sută de oameni în şomaj anul acesta exact din cauza unor proiecte cu statul care au rămas fără bani. Şi situaţia este la fel peste tot. Am concurenţi sau furnizori care şi-au închis definitiv porţile. Se pare că cei de la guvernare cred că e mai bine să bagi în faliment mii de firme şi să plăteşti sute de mii de ajutoare de şomaj în loc să dai de lucru pe plan local şi să încasezi taxe, impozite şi contribuţii“, spune omul de afaceri arădean menţionat anterior. Fără a menţiona efectele pozitive mai greu cuantificabile ale unei infrastructuri moderne asupra economiei şi societăţii în general, de la atragerea de investiţii străine la creşterea calităţii vieţii.
44% cu atât au scăzut investiţiile publice în primele cinci luni ale anului, comparativ cu aceeaşi perioadă a lui 2012. Pentru că statul preferă să direcţioneze banii spre asistenţă socială, salariile bugetarilor şi cheltuielile instituţiilor publice”, scria in iulie 2014 Capital.ro
Sursa infografiei: capital.ro
Articolul integral AICI
Comentariile sunt închise.