„Nu există Opoziţie”, remarcă Victor Ponta după trei ani de la preluarea puterii, iar „cu Iohannis am o relaţie impecabilă”. Rămas în fruntea Guvernului şi a PSD după trei ani de guvernare, cu o majoritate stabilă în Parlament şi cu preşedintele Iohannis decis să nu se implice direct în schimbarea premierului, Victor Ponta arată că a reînviat politic după pierderea alegerilor prezidenţiale din toamna lui 2014. Pentru a aniversa cei trei ani de putere personală, Ponta a convocat un Comitet Executiv al PSD, joi, 7 martie. În jurul său au rămas puţini din cei cu care a plecat la drum, dar Ponta a supravieţuit. În 2012, guvernarea Ponta avea la bază formatul USL şi prietenia celor doi co-preşedinţi, Victor Ponta şi Crin Antonescu. După trei ani, Antonescu se retrage treptat din politică, iar premierul a rămas principalul actor politic. Mulţi lideri judeţeni ai PSD au mari probleme cu justiţia şi au dispărut din prima linie, iar Ion Iliescu a făcut şi el pasul în spate. Numărul doi în PSD, Liviu Dragnea, aşteaptă o decizie în dosarul referendumul, amânată pentru 15 mai. Într-o declaraţie pe care susţine că a făcut-o în formă de glumă, premierul Ponta susţine că va rămâne la Palatul Victoria cât o să fie şi „voia DNA-ului”, semn că doar problemele cu justiţia îi pot întrerupe mandatul în fruntea PSD şi Guvernului.
Victor Ponta, alături de Gabriel Oprea, sunt supravieţuitorii şi beneficiarii direcţi ai preluării puterii USL în 2012 . Lângă ei se menţin, în plan secund, Daniel Constantin – ministru al Agriculturii şi Călin Popescu Tăriceanu – preşedinte al Senatului. Cei patru controlează azi majoritatea parlamentară care susţine guvernul Ponta. Proiectul USL, demarat de Antonescu şi Ponta, este folosit în continuare doar ca o formă de marketing politic în campaniile electorale, dar el a eşuat la începutul lui 2014. Liberalii s-au retras din guvern şi s-au aliat cu cei de la PDL, împreună susţinându-l pe Klaus Iohannis în bătălia prezidenţială. Prima victimă a acestor schimbări a fost Crin Antonescu, cel care şi-a anunţat retragerea treptată din politică.
Ce s-a întâmplat cu PSD la guvernare
Activitatea de la partid a fost subordonată în ultimii trei ani agendei făcute de Ponta şi apropiaţii săi la Palatul Victoria. Acest lucru a fost recunoscut mai ales după pierderea alegerilor prezidenţiale din 2014, când inclusiv Victor Ponta a recunoscut că a neglijat munca de partid.
La scurt timp după venirea sa în fruntea PSD, Victor Ponta i-a scos din joc pe incomozi. Marian Vanghelie a fost schimbat din fruntea PSD Bucureşti înainte de preluarea puterii – în 2011, iar Mircea Geoană a fost exclus din PSD de două ori în acest interval. La pachet cu Geoană a fost exclus din partid după prezidenţiale şi Marian Vanghelie.
”Baronii” au fost trecuţi şi ei pe linie moartă, fie la ordinul lui Victor Ponta, fie după probleme majore avute cu justiţia. Preşedintele PSD a încercat să aducă o nouă garnitură de lideri, chiar dacă unele experimente s-au soldat cu un eşec, exemplu fiind cazul europarlamentarului Cătălin Ivan.
După trei ani de guvernare PSD condusă de Victor Ponta, baronul local a rămas o amintire, liderii locali fiind o specie pe cale de dispariţie. Constantin Nicolescu, fost preşedinte CJ Argeş, a fost condamnat la închisoare, Tudor Pendiuc – primar Piteşti este acuzat de luare de mită, Radu Mazăre se află în arest preventiv, Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJ Constanţa, are şi el mari probleme cu procurorii alternând perioadele de libertate cu cele de arest preventive şi control judiciar, Adrian Duicu – preşedinte CJ Mehedinţi, este acuzat într-un dosar de trafic de influenţă, Gheorghe Bunea Stancu, fost preşedinte CJ Brăila, a fost condamnat la închisoare cu executare în dosarul ”mită la PSD”, Mircea Cosma – preşedintele CJ Prahova, este acuzat alături de fiul său, Vlad Cosma, dar şi de deputatul Sebastian Ghiţă într-un dosar privind fraudarea fondurilor europene în care a fost arestat preventiv şi cumnatul premierului, Iulian Herţanu, Iulian Bădescu – fost primar al Ploieştiului este cercetat de DNA, Gheorghe Nichita – vicepreşedinte PSD, este acuzat că a folosit Poliţia Locală în interes personal pentru a-şi urmări iubita, Ion Prioteasa – preşedintele CJ Dolj, are şi el un dosar la DNA, Silvian Ciupercă – preşedinte CJ Ialomiţa este în arest preventiv, Titu Bojin – preşedintele CJ Timiş are şi el dosar la DNA, Constantin Boşcodeală – primar Buzăului are probleme cu ANI şi DNA, Cristian Bîgiu – preşedintele CJ Buzău se află în arest preventiv. Preşedintele CJ Vrancea, Marian Oprişan, a fost achitat după opt ani de proces în ”dosarul Căprioara”.
Victor Ponta a venit cu câteva nume noi după preluarea puterii în partid: Radu Moldovan a ajuns preşedinte CJ Bistriţa Năsăud, Cătălin Nechifor – preşedinte CJ Suceava, Olguţa Vasilescu – primar al Craiovei, Robert Negoiţă – primar al Sectorului 3, Andrei Dolineascu, impus ca secretar general al PSD. Mulţi şefi de organizaţii au fost înlocuiţi după preluarea puterii de Ponta în PSD, mai puţin de jumătate din foştii şefi de organizaţii aflându-se şi azi în funcţie. Sunt ”baronii victorieni”, unşi cu mâna lui Victor Ponta.
Două personaje extrem de importante în această perioadă pentru PSD au fost Liviu Dragnea, care a fost avansat de la funcţia de secretar general la cea de preşedinte executiv, şi deputatul Sebastian Ghiţă, cel care urma să devină numărul doi în partid dacă Victor Ponta câştiga alegerile prezidenţiale. Ghiţă – aripa mediatică şi de sponsorizare şi Dragnea – zona organizaţională au fost pilonii mandatului lui Ponta în fruntea PSD.
Adrian Năstase a dispărut din viaţa de partid după cele două condamnări suferite, iar vocea lui Ion Iliescu a început să se audă din ce în ce mai puţin.
Pe lângă liderii locali şi mulţi alţi vicepreşedinţi ai partidului au probleme cu legea. Un caz cu notorietate este cel al lui Dan Şova, vicepreşedinte al partidului, pentru care DNA a solicitat încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive. PSD a făcut scut în jurul său, deşi la Consiliul Naţional se votase o rezoluţie privind integritatea membrilor acestui partid. Şova a renunţat la toate funcţiile din partid, dar a scăpat de posibila arestare.
Victor Ponta a vorbit insistent după pierderea alegerilor prezidenţiale că PSD trebuie să scape de imaginea de partid al baronilor şi corupţilor.
Cum a pierdut bătălia numărul 13
În timpul mandatului lui Victor Ponta în fruntea PSD partidul a obţinut scoruri foarte bune, fie că s-a aflat în alianţă cu PNL sau a candidat singur. Victoria de la parlamentarele din 2012 a permis USL să revendice funcţia de premier pentru Victor Ponta.
USL a câştigat şi alegerile locale din vara lui 2012, când a reuşit să obţină aproximativ 90% din preşedinţiile de Consilii Judeţene şi foarte multe primării de municipiu.
După ruperea USL, PSD a candidat pe o listă comună cu UNPR la europarlamentarele din 2014, partidul clasându-se din nou pe primul loc, la mare diferenţă faţă de liberali şi pedelişti.
După atâtea victorii, a venit marea înfrângere de la alegerile prezidenţiale, când Victor Ponta nu a reuşit să se impună în faţa lui Klaus Iohannis, deşi guvernul său a fost cel care a organizat scrutinul. Diferenţa între cei doi candidaţi a fost de aproape un milion de voturi în defavoarea lui Ponta. Cu toate acestea, Ponta a rămas premier şi după noiembrie 2014, obţinând votul în Parlament pentru un nou guvern, din care să facă parte şi PLR.
Ponta susţine că aceasta a fost cea de-a 13 campanie la care a participat ca preşedinte PSD şi a pierdut-o.
Guvernele Ponta cu numele date în plic partidului
La Palatul Victoria se află acum cea de-a patra formulă a guvernului Ponta. Primele două au fost formate din USL – PSD, PNL, PC, UNPR, iar după ruperea USL în martie 2014 a apărut guvernul Ponta III, cu UDMR în locul PNL. După prezidenţiale cel de-al patrulea guvern Ponta, a rămas fără UDMR, dar cu PLR – partidul lui Tăriceanu.
În numirea miniştrilor decizia nu a fost luată la partid, ci într-un grup restrâns. Dacă pe vremea lui Mircea Geoană, miniştrii se votau în Comitetul Executiv, în mandatul lui Ponta numirile se făceau direct, peste voinţa partidului. Comitetul Executiv a avut doar un rol formal, de validare a deciziilor luate. Nici Congresele partidului nu au avut un rol decisiv, fiind organizat un Congres extraordinar doar pentru o revalidare a lui Ponta şi Dragnea şi pentru alegerea altor vicepreşedinţi.
Victor Ponta a impus multe nume din afara partidului, precum Liviu Voinea, Florin Georgescu, Bogdan Aurescu, Ioana Petrescu, Vasile Cepoi, Robert Cazanciuc şi a promovat doar apropiaţi în funcţia de ministru. Un exemplu este formarea guvernului Ponta III când miniştri au fost cunoscuţi de conducerea partidului la un hotel din Capitală, după ce au fost anunţaţi.
Cu toate că şi-a dorit să aibă cel mai cinstit Guvern, mulţi miniştri au trebuit să plece din funcţie din cauza problemelor avute cu justiţia.
Pe 6 mai, ministrul Dezvoltării, Liviu Dragnea, îşi aşteaptă verdictul în dosarul Referendumului, decizia fiind în primă instanţă. În funcţie de decizia judecătorilor, Dragnea va rămâne sau va pleca din Guvern, dar şi din funcţia de preşedinte executiv al PSD.
Competiţia în partid
În cei trei ani de când se află în fruntea PSD, Victor Ponta nu a avut niciun rival serios pentru funcţia de preşedinte al partidului. Mircea Geoană a fost victima de serviciu, fiind exclus de două ori din partid, reproşându-i-se chiar şi pierderea prezidenţialelor.
Pesediştii au ajuns să creadă că Ponta este singura variantă viabilă pentru conducerea partidului, de aceea nu au existat mari tulburări în activitatea organizaţională.
Liviu Dragnea s-a limitat în rolul de secund, emiţând pretenţii pentru şefia partidului doar dacă Victor Ponta ar fi plecat la Palatul Cotroceni.
Lupii tineri – Dan Şova, Valeriu Zgonea, Nicolae Bănicioiu nu au intrat în jocul pentru şefia PSD, ci s-au limitat să facă parte din echipa lui Ponta.
Singurul care s-a revoltat împotriva lui Victor Ponta a fost europarlamentarul Cătălin Ivan, cel care fusese promovat intens în partid chiar de Ponta. Ivan a cerut organizarea unui Congres al partidului în care să se pună la bătaie inclusiv funcţia de preşedinte al partidului.
Victor Ponta a reuşit să ţină partidul unit în această perioadă, singurele momente agitate fiind excluderea lui Vanghelie şi Geoană şi demisia lui Sebastian Ghiţă – după atacul la Ion Iliescu. Ghiţă a rămas în continuare prietenul lui Ponta, chiar dacă formal nu mai face parte din PSD, el având încă acces la zona de decizie.
Ponta, candidat la prezidenţiale în locul lui Antonescu
În momentul preluării puterii de USL, rolurile fuseseră împărţite în aşa fel încât PSD avea guvernul – Victor Ponta, iar PNL-ului i-ar fi revenit Palatul Cotroceni – Crin Antonescu.
Dacă în primele şapte luni de putere, totul a mers lin în relaţia Antonescu – Ponta, relaţia a început să se strice din decembrie 2012 după semnarea pactului de coabitarea Victor Ponta – Traian Băsescu.
La începutul anului prezidenţial 2014, după ruperea USL, Victor Ponta a început să preia treptat rolul candidatului. Dacă în primăvară încă cerea sprijinul partidului pentru candidatură, ea a fost anunţată oficial în vară după Comitetul Executiv de la Orăştie.
După o campanie plină de atacuri la adresa lui Klaus Iohannis, candidatul Ponta a fost învins fără drept de apel. La scurt timp după închiderea urnelor, până ca numărătoarea paralelă să fie finalizată, Ponta a ieşit pentru a-şi recunoaşte înfrângerea şi felicita contracandidatul.
Ponta a ieşit spăşit şi a spus că a învăţat din lecţia electoratului, revoltat de modul în care guvernul său a organizat votul în Diaspora. A promis că el se va schimba, dar şi partidul său. Imediat, a anunţat că nu susţine pensiile speciale pentru parlamentari şi că va vota toate cererile venite din partea procurorilor.
După ce a depăşit momentul greu, Victor Ponta a reevaluat toate promisiunile şi şi-a reluat stilul din timpul campaniei prezidenţiale, devenind arogant în relaţia cu presa care nu îi este aservită şi Opoziţia.
Deputatul Ponta îl contrazice pe premierul Ponta
„Ca premier susţin, dar ca deputat nu susţin” sau ”eu nu sunt deputat” au fost fraze definitorii în ceea ce-l priveşte pe Victor Ponta în ultimii trei ani. Prevalându-se de diferitele funcţii pe care le deţine, Ponta a putut spune că susţine proiectul Roşia Montană în calitate de premier, dar nu şi în calitate de deputat.
La fel cu pensiile parlamentarilor, nu le susţine ca premier, dar la partid când este întrebat despre subiect, răspunde ”nu sunt deputat”.
Victor Ponta a lipsit la votul privind reţinerea şi arestarea colegilor de partid, dar nu şi la cele ale adversarilor politici.
Dualitatea premier – deputat s-a făcut mereu simţită prezentă, Ponta ocolind orice subiect incomod cu răspunsul: eu sunt premier.
Relaţia cu UNPR, UDMR, PC, PLR
UNPR a recunoscut prin vocea lui Gabriel Oprea că susţinerea guvernării depinde de prezenţa lui Victor Ponta în fruntea Guvernului. Partidul generalului Oprea a fost folosit ca un partid anexă în care au intrat toţi cei care nu putea fi primiţi direct în PSD, dar care asigură stabilitatea guvernării. UNPR nu a participat niciodată la alegeri, ci a fost luat mereu sub aripa PSD, fie la localele din 2012, parlamentarele din 2012, europarlamentarele din 2014. Ponta a anunţat deja că va exista o alianţă UNPR – PSD pentru alegerile locale şi parlamentare din 2016. Relaţia Oprea – Ponta l-a ajutat pe premier să se menţină la Palatul Victoria, iar pe primul să obţină funcţia de vicepremier în Executiv.
După ruperea USL, Victor Ponta a încurajat ruperea unei părţi a PNL, promiţându-i lui Călin Popescu Tăriceanu locuri în guvern pentru oamenii săi. Promisiunea a fost respectată în decembrie 2014, când oamenii lui Tăriceanu au fost cooptaţi în Guvernul Ponta IV.
USL a semnat în septembrie 2012 un protocol pentru cooptarea maghiarilor la guvernare dacă Uniunea câştiga alegerile. Acordul nu a fost respectat, Crin Antonescu opunându-se prezenţei UDMR la guvernare după decembrie 2012. Ponta a promis atunci că va coopta Uniunea la guvernare când va fi posibil. Acest lucru s-a petrecut în martie după 2014, după ruperea USL şi ieşirea PNL de la guvernare. Tot în 2014, UDMR a ieşit de la guvernare, dar relaţiile Ponta – Uniune au rămas bune.
Deşi aflat în alianţă cu PNL, PC-ul condus de Daniel Constantin a jucat mereu alături de PSD-ul lui Victor Ponta. Constantin a fost promovat în guvernul Ponta III la rangul de vicepremier, funcţie pe care nu o mai o ocupă şi în guvernul Ponta IV. Relaţia Constantin – Ponta este una strânsă, cele două familii petrecându-şi sărbătorile împreună. Condamnarea lui Dan Voiculescu nu a afectat relaţiile PSD – PC, Ponta asumându-şi şi rolul de protector al Antenelor.
Relaţia cu Traian Băsescu şi Klaus Iohannis
Victor Ponta s-a aflat în conflict permanent cu Traian Băsescu, culminând cu suspendarea preşedintelui în vara lui 2012. În decembrie 2012, cei doi au semnat un pact de coabitare preşedinte – premier, care nu a fost niciodată respectat în întregime. Cu toate acestea, pe baza lui a existat un troc pentru numirea procurorilor şefi în aprilie 2012.
Ponta şi-a concentrate campania de la europarlamentare 2014 sub mesajul ”Băsescu la brutărie”, aluzie la scandarea de pe stadioane, în care cuvântul brutărie desemnează puşcăria.
După ce s-au ameninţat cu mai multe plângeri penale niciuna nu a fost pusă în îndeplinire. Traian Băsescu l-a acuzat în plină campanie prezidenţială a lui Ponta că acesta a fost ofiţer acoperit în perioada când a fost procuror, lucru nerecunoscut de premier.
Cu actualul preşedinte, Victor Ponta a înlocuit cuvântul coabitare cu consens. El a spus că Iohannis a readus normalitatea în relaţiile preşedinte – premier, fiind de acord cu acesta pe mai multe subiecte.
Faptul că preşedintele Iohannis nu s-a implicat în formarea unei alte majorităţi parlamentare a fost şi gura de oxigen de care a avut nevoie Victor Ponta pentru a se resuscita politic.
La şase luni după prezidenţiale, Ponta rămâne un actor important pe scena politică care îşi permite să afirme: ”nu există opoziţie”.
La trei ani de când deţine puterea, Victor Ponta a rămas prietenul lui Sebastian Ghiţă, plus postul acestuia de televiziune, îşi petrece vacanţa în compania deputatulu, dar prieteniile sale sunt şi cu George Maior – fost director SRI, familia Voiculescu – un rol determinant pentru expunerea mediatiacă a Guvernului, dar şi Gabriel Oprea – un naş de nădejde. În schimb, despre Crin Antonescu, omul care a fost decisiv în venirea sa la Palatul Victoria, vorbeşte rar, cu o oarecare nostalgie. L-a eliminat încă de anul trecut, ţintele sale noi sunt altele acum.
sursa: gandul.info
