Cum a căzut în cap manipularea antenistă

Adrian Sobaru va părăsi România, luând cu sine, evident, tricolorul.

În decembrie 2010, un electrician din TVR, pe nume Sobaru, a făcut un gest disperat care a fost ulterior folosit în campanii an­ti­gu­ver­na­mentale furibunde: s-a aruncat din lojă în cap, drept în sala parlamentului, un­de premierul Boc îşi ţinea discursul. După cercetările po­liţiei, incidentul a fost clasat, fiind calificat ca „accident în afa­ra muncii“. De îndată – chiar înainte ca bietul om să iasă din spital – Antenele, Realitatea TV şi alte medii fu­rioase pe regimul Boc-Bă­ses­cu s-au grăbit să îl ridice în slăvi transformându-l în erou naţional. Fără simţul ridicolului, presa l-a numit pe Sobaru „un Lech Walesa“ al românilor (pe ideea că şi polonezul a fost electrician) sau un adevărat „Ana a lui Manole“, capabil să se jertfească pentru binele patriei. Presa europeană şi cea americană s-au minunat de aşa întâmplare: „Lucruri nebune din parlamentele din estul Europei“, titra New York Magazine, în vreme ce Euronews relata despre gestul disperat al unui tată căruia guvernul i-a tăiat in­dem­ni­zaţia pentru copilul bolnav.

Scăpat, slavă Domnului, cu răni uşoare, So­baru a devenit pentru un timp invitatul pre­dilect al studiourilor amintite, pentru a ilustra nefericirea populară. Ratingurile au atins cerul, astfel că emisiunea Sin­teza zilei a Antenei 3 raporta un share între 3,3 şi 5 la edi­ţia cu el. Subiect candid al unei duble manipulări, per­sonajul a fost dirijat spre con­vingerea că este adulat de ma­se şi că nu trebuie decât să candideze pentru a fi condus pe braţe în parlament. Ceea ce a şi făcut, candidând în 9 decembrie 2012 ca independent pentru un loc de deputat în Colegiul 5 din Bucureşti. Pe site-ul de campanie, deasupra unui cont ban­car şi sub un slogan ortografiat aproximativ „Şi chiar îmi Pasă!“, era menţionat, cu acelaşi aer naiv, că „Adrian Sobaru speră ca prin in­termediul acestui site, pe care va fi afişat un cont bancar, va putea strânge fondurile ne­cesare pentru a-şi putea desfăşura campania electorală, o campanie foarte modestă însă pentru un om simplu ca el va însemna mult“. Sumele nu s-au adunat, iar candidatura n-a ieşit. De data aceasta însă, nici Antenele, nici alte medii nu s-au dat cu fundul de pământ in­dignate de electoratul nerecunoscător. În­cet, cazul Sobaru a fost uitat şi îngropat.

Pagina de Media notează că „ulterior, în ur­ma evaluărilor din TVR din decembrie 2012, So­baru a primit un punctaj extrem de mic (42,66 puncte) şi nu a mai depus contestaţie. El nu s-a aflat însă nici pe lista cazurilor so­ciale, dar nici pe cea a disponibilizaţilor“. Cum n-a lipsit mult să rămână şi fără ser­viciul de electrician din televiziune, Adrian So­baru s-a trezit din reverie şi s-a gândit să pă­răsească România. Aşa a revenit din nou în atenţia presei, cu ajutorul unui editorialist pa­tetic dispus să îl facă din nou martir şi să cea­ră pentru el monument. O mostră din edi­to­rial arată că stilul caţavencian renaşte: „So­baru, reamintesc celor care fac greşeala de a-l înseria, e unic. La noi şi în lume. Nimeni, cu plata propriei vieţi, nu şi-a asumat un ase­menea protest în numele, într-adevăr, a mil­i­oane de oameni ca el, năpăstuiţi sau mai nă­păstuiţi…“. De data aceasta însă, să vezi dră­cie, bumerangul manipulării loveşte unde nu s-ar dori: în guvernul ajuns la putere folo­sin­du-se de credulitatea unor Sobaru. Invitat din nou la Antena 3, Sobaru se lamentează acum că n-a fost ajutat să acceadă la parlament ca învăţătoarea care a făcut greva foamei. Că actualul guvern nu i-a răspuns la scrisori şi solicitări. Că a fost un fraier: „Mă simt vi­no­vat că am crezut“, citează Cotidianul. Aşa că va părăsi România, luând cu sine, evident, tricolorul. Şi diplomele copiilor. Emisiunea din 15 martie 2013 a nevricoasei Dana Grecu, ca­re răsuflă vizibil greu, devine concesivă şi se termină în coadă de peşte: nu se ştie care e des­tinaţia către care se îndreaptă, scârbit şi de­moralizat, Sobaru cu familia. Nici când plea­că. Un aer împăciuitor coboară din reflec­toarele agresive ale studioului. Vehemenţa s-a dus, discursul „eroului“ devine teoretic, des­pre criza moralităţii şi despre cum USL es­te „condamnat“ să readucă speranţa în Ro­mâ­nia. Hai că a întors-o. Uf!

– articol publicat in Revista 22 –