Patriotismul a ajuns să fie scuza securistului. „Tot ce am făcut a fost ca să-mi servesc patria. Numai din dragoste de neam mi-am chinuit semenii.“ Iar dacă patriotismul nu ține ca scuză, se poate apela pe viitor la umanism. Căci, până la urmă, arestările și tortura puse la cale de Securitate au creat în pușcării un profund mediu spiritual.
Frăgezit cu bâta, înfometat, transformat în cadavru mergător, omul a fost obligat să devină supraom. Se știe, mulți dintre deținuții politici, în frunte cu Nicolae Steinhardt, au mărturisit că anii de detenție i-au făcut fericiți. Păi, în cazul ăsta, băi, securiștilor, cereți să vi se dea decorații pentru rezultatele muncii voastre.
Dacă am analiza viețile deținuților care v-au trecut prin mâini, ar ieși câteva tomuri cu noi sfinți, s-ar face zeci de filme cu eroi mai tari decât marionetele hollywoodiene, chiar și dragostea ar fi reinventată. Apropo, din cauza Securității a apărut una dintre cele mai adevărate și sublime povești de dragoste.
Protagoniști: Octavian Bjoza și Carmen Sireteanu. Pe el l-au arestat securiștii în 1958, pe când era student, și, fiindcă nu și-a turnat prietenii, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică. Ea, pe motiv că era prietena lui, a fost crunt anchetată de Securitate, dar a scăpat fără condamnare. Octavian Bjoza și-a impus să trăiască și a rezistat tratamentului infernal din pușcăriile Codlea, Gherla, Văcărești, Jilava, Galați, Brăila, Salcia, Stoicești, Periprava și Strâmba, gândindu-se că trebuie să-și revadă iubita.
I-a scrijelit numele cu coada lingurii în toate celulele prin care a trecut și amintirea ei l-a făcut să supraviețuiască. Iubirea salvatoare a lui Octavian era celebră printre colegii de suferință. La un moment dat, zile la rând, câțiva dintre deținuți au pus deoparte câte o bucățică de pâine și câteva grame de marmeladă din mica lor rație zilnică.
Pâinea uscată au făcut-o pesmet și cu marmelada strânsă au făcut un mic tort pentru colegul lor. Pe tort au scris: „Lui Carmen și Octavian, de la prietenii lor“. Toropit de bucurie, când a primit tortul, Octavian Bjoza a rupt-o la fugă prin lagăr. Gestul colegilor e cu atât mai impresionant cu cât puteau fi dur pedepsiți de gardienii închisorii dacă erau prinși că dosesc o parte din rație. După patru ani de detenție, Octavian Bjoza a fost grațiat și a putut să-și împlinească visul.
Cei doi s-au căsătorit la șase luni după eliberare. Eliberare e un fel de a spune, căci au îndurat mai departe împreună anchetele și închisoarea de afară impusă de comuniști.
sursa: kmkz.ro
