Klaus Iohannis a fost uns presedinte al liberalilor in Congresul de sambata, dupa ce o perioada a tinut fraiele partidului din pozitia de interimar. Reuniune fara surprize si emotii, pana cand fostul lider Crin Antonescu si-a instiintat colegii ca revine in cursa pentru Cotroceni, anunt care avea sa dea peste cap toate calculele facute pe genunchi de suflarea liberala.
Sambata dimineata, nimic nu avea sa anunte degringolada din partid. Congresul incepea dupa aceeasi reteta dupa care se desfasoara toate congresele: barbati stanjeniti de costum si de cravata, rochii de nunta, purtatori de plasa cu caiete si motiuni, cascat la discursuri si mai ales poze. Fiecare cu fiecare, poze cu vedetele din partid, dar mai ales selfie-uri in care sa apara, musai, candelabrele din fosta casa a lui Ceausescu.
Congresul incepe la 10 fix, se aude imnul. Liberalii, asezati pe scaune dupa judete, se cearta intre ei. Ca unu’ de la Gorj i-a ocupat locul unuia din Olt si „frate, frate, dar branza e pe bani”. Disputa se rezolva rapid, se fura scaunele de la presa, ca jurnalistii pot lucra si din picioare, de aplaudat se poate aplauda doar din pozitia sezut.
Radu Zlati face senzatie in sala, are o veste galbena, cu „Antonescu presedine”. Din picioare, jurnalistii-l roaga sa se intoarca cu spatele, sa pozeze inscriptia de pe spate. O data, de doua ori, de ‘nspe ori. Liberalul nu se supara ca fata lui nu e de interes, ba face si glume. „Am si niste chiloti cu Germania, pe aia nu vrea sa-i pozeze nimeni?”. Niste pustani vad ca-i rost de blituri si vin sa li se pozeze si lor spatele cu „Adomnitei, de 20 de ani in PNL, din dragoste pentru Romania”.
Abia a inceput Congresul si lumea e plictisita deja, ochii stau mai mult pe ceas decat pe scena. Mai agitat e Ioan Ghise, care se muta de pe-un picior pe altul si flutura din maini. „Am emotii, dar eu tot sper”, imi spune. Tinteste acelasi post de presedinte de partid pe care-l vrea si Klaus Iohannis.
Apar Vasile Blaga, Catalin Predoiu si Anca Boagiu, vine si Mihai Razvan Ungureanu. In sala se susoteste, parca MRU nu era in cartile noului partid de centru-dreapta. Ba abia ce-a decis ca partidul lui „nu asteapta dupa altii” si si-a anuntat candidatura la prezidentiale.
Vorbeste Iohannis, care ii saluta „cu prietenie” pe toti cei prezenti, dar prietenia e rostita mai cu patos cand vine vorba de „camaradul” Antonescu. Blaga are un discurs sec, vorbeste repede si nu smulge nicio bataie din palme. Ba primeste cateva priviri dezaprobatoare cand spune ca nu a venit sa dea „pe tava” PDL-ul.
MRU cuvanta emfatic, porneste cu „ce bine e sa te intorci acasa” si continua in aceeasi nota, cu „PNL, casa mea parinteasca” si „PDL, casa prietenilor mei”. S-a maturizat, marturiseste, si are si propria casa, nitel mai mica, ce-i drept: FC-ul. Dupa ce termina cronologia imobiliara, indruga ceva-n germana, apoi vorbeste de marele rau – PSD-ul. In sfarsit, suflarea penelista e animata.
Antonescu urca la tribuna, incepe sa se tese intriga cand i se adreseaza lui „draga Klaus”: „Pot sa fac mai mult decat sa ma implic in campania prezidentiala”. In sala, stupoare. „Ce-a vrut sa spuna poetul?”. De la prezidiu, Antonescu ridica tonul, arata cu degetul spre tradatori. Din nou stupoare, huiduieli. Tradatori ai cui? Ai partidului? Ai lui Antonescu? Ai lui Iohannis? Sala e oricum impartita in tabere, fiecare se simte cu musca pe caciula.
Iohannis, inca neales la sefia partidului, revine la tribuna, raspunde cu aceeasi formula consacrata de Basescu. Ghise le atrage atentia ca s-ar putea repeta „drama” cu „draga Stolo”, dar nu-l baga nimeni in seama. S-a dat liber la cafea in pahar de plastic la pret de crasma din Centrul Vechi, sala e mai mult goala.
Quintus e in forma. Face o gluma cu trezitul devreme, tranteste un „ptiu, drace!”, cand stalceste un cuvant, mai scapa cate un „nu-ti dau, ma, microfonul, ca nu te cunosc” taman cand Iohannis cere voturile liberalilor. „Nu cu dumneavostra vorbeam”, explica repede seniorul liberal.
Incepe votul, haos. Liberalii voteaza pe judete. Nu cum e cutuma, in ordine alfabetica, ci in functie de… distanta fata de Bucuresti. La tribuna se perinda, pe rand, 20 de vorbitori, nu ii asculta nici pe ei nimeni. Doamna Lefter e mahnita, tipa de la microfon cat o tin plamanii, cere atentie si respect.
„Am venit sa va spun ca sunt singura, fara sot, am de crescut doi copii…”. Izbucneste-n plans, ca sa fie drama drama. Isi anunta inscrierea-n PNL, plange mai tare, acum de emotii. Quintus i-o taie scurt: „imi dau seama, doamna Lefter, ca nu sunteti membru PNL, sa fiti sanatoasa”.
Vine rezultatul votului, Iohannis il invinge detasat pe Ghise. Isi ia rolul de proaspat presedinte in serios, anunta trei rezolutii. Se voteaza fara probleme fuziunea cu PDL. Ropote de aplauze, Iohannis anunta ca viitorul mare partid de dreapta se va numi tot PNL, democrat-liberalii afla de la televizor. Trece cu majoritate covarsitoare si aderarea la PPE, se discuta despre prezidentiabil. Rasuna numele lui Iohannis, dar victoria lui a fost scurta, din primele randuri se aude numele lui Antonescu.
Noul presedinte pe linie de partid ii preda microfonul lui Quintus si neamtul se retrage. In sala se fac valuri, ca la meciurile de fotbal. Jumatate din sala se ridica in picioare sa-l aplaude pe primarul din Sibiu, apoi se aseaza cuminte pe scaune. Alea furate de la presa. Acum se ridica ceilalti, sa-l aclame pe Antonescu. Tot Quintus, de altfel cea mai efervescenta prezenta de la congres, transeaza problema: sforile se vor trage in Delegatia Permanenta.
Eu cu cine votez?
Revenirea lui Antonescu bulverseaza si votul pentru vicepresedintii partidului. 31 ar trebui sa fie alesi, din cei 54 de candidati. Delegatii au biletele colorate, in care li se indica exact pe cine sa voteze. Circula o lista alba pentru apropiatii lui Antonescu, mai e biletelul roz cu vicepresedintii din „Cooperativa” lui Iohannis. Liberalii susotesc pe la colturi, verifica biletele, sa fie siguri ca voteaza pe cine trebuie.
Mihaita Calimente ii ia peste picior, ca nu toti liberalii din teritoriu ar putea sa voteze dupa dictare si poate ar trebui si poza candidatului langa numele incercuit.
Cand jurnalistii trec pe langa ei, delegatii ascund foile ca niste scolari care nu-si lasa colegul de banca sa copieze. Lucrurile se complica, apare si varianta actualizata, un biletel verde. Si zaresc si unul galben. Si cel roz e inlocuit cu SMS-uri, nu mai pricepe nimeni nimic. Trec cateva ore, voturile inca se numara.
E concert in Piata Constitutiei, se deschid balcoanele, in sala nu mai ramane nimeni. Pleaca si autocarele cu delegati, femeile de serviciu au terminat curatenia, la Casa Poporului se sting luminile, voturile pentru vicepresedinti inca se numara. Spre miezul noptii, s-au aflat vicepresedintii. „Cooperativa” a invins, liberalii au votat dupa biletelul roz.
Sursa: ziare.com
Stimata Doamna!Ca si alti analisti,surprinzator pana si Maestrul Cristoiu-cum este dansul apelat prin Realitatea Tv-,cred ca sunteti,partial,in eroare.N-a existat nicio animozitate in desfasurarea Congresului PNL.Asa a fost scenariul.Si,dupa parerea mea,caci adevarul il stie numai Cel de sus,chiar intr-un stil politicianist:au lasat „in coada de peste”numele viitorului candida(n)t ca raspuns la „jocul de glezne” pe care-l face si PSD-ul.Fiind doi asemenea predendenti,presa normala,dar mai ales cea ostila,inca nu stie impotriva caruia,dintre ei, sa-si indrepte tunurile.Iar,daca,cumva,se iveste ceva urat despre vreunul,care-i face drumul tot mai greu,se procedeaza la rocada,ca-asa-i in sah,vorba lui Caragiu(dar despre tenis).In plus,la ora actuala,niciun alt membru de partid PNL nu are autoritatea lui Crin Antonescu,mai ales dupa ultimele miscari rasunatoare(nu le mai enumar)pe care le-a facut in ultimul timp,toate benefice partidului.Pai,n-ati vazut cum da cu ghioaga?Ar fi cea mai mare greseala sa te „lepezi”de asemenea vector.
Comentariile sunt închise.