CTP: Ăsta-i hitlerism pe dos! | Noi, membrii UE, suntem puși sub migranți. Pe noi ne amenință, iar pe ei îi așteaptă să le ofere locuri de muncă. Poate eu n-am unde să muncesc, mă ia doamna Merkel și pe mine?

Cristian Tudor Popescu a mărturisit, la Digi24, că este depășit de politica Germaniei în legătură cu imigranții ilegali și că nu mai înțelege nimic. El consideră că la nivel înalt politica UE a devenit foarte incoerentă. În plus, a arătat jurnalistul, nimeni nu poate obliga un stat să primească refugiați, dacă nu vrea, iar amenințările de tipul „primiți fonduri, trebuie să-i luați” sunt tocmai cele care încalcă principiile europene. În criza refugiaților se creează premisele ca membrii plini ai UE să fie tratați, de fapt, ca cetățeni de rang inferior, spune Cristian Tudor Popescu. El amintește și de exemplul Greciei, față de care Germania a avut o atitudine foarte dură.

Iată argumentația sa de la Digi24:

„În legătură cu politica Germaniei, recunosc că sunt depășit. Domnule, nu înțeleg ce se întâmplă acolo! E o incoerență de care nu bănuiam în primul rând Germania în Uniunea Europeană. Poate Italia, poate Spania, dar nu Germania! Am înghețat! Cum să te duci, cancelar german, la Porsche și să spui: angajezi refugiați sirieni de mâine, pentru că suntem datori să facem acest gest de solidaritate! Păi, cum adică? Așa ceva putea să facă Ceaușescu la IMGB! Cum adică să te amesteci în management? Angajarea a zeci de mii de oameni într-o companie auto, păi ce, asta e joacă? În concepția capitalistă, pe care Germania o reprezintă, șeful statului dictează unei companii private? Pe cine angajezi? Că habar n-ai, sunt refugiați! Au calificare? Dacă n-au, cine plătește să fie antrenați?

Lidl a primit aceeași solicitare de la dna Merkel și a spus „Nein, nu avem în vedere o asemenea politică. Guten abend!” și cu asta, basta. Mi se pare foarte corect. Nu poți să impui așa ceva unor companii!

Ceea ce nu mai înțeleg deloc: păi cum adică, manifești aceeași atitudine față de niște persoane despre care nu știi cine sunt? Niște oameni care vin…I’m from Syria. Nu ştii cine sunt, nu ştii ce hram poartă, c-or fi refugiați politici, c-or fi migranți economici. Nu știi nimic! Cine sunt, ce calificare au și te duci să forțezi industria germană să angajeze!

În schimb, față de Grecia ai arătat o duritate – cu care eu am fost de acord atunci. Am spus: da, domnule, Grecia a fost leneșă, au fost puturoși, a furat, a mințit Guvernul grec Uniunea Europeană, foarte bine că e severă doamna Merkel! Și-acum? Cum adică? Grecii erau, totuși, niște cetățeni europeni. Știai de unde să-i iei, fiecare cu pașaportul lui! Această atitudine de filantropie totală față de niște oameni total necunoscuți care vin din Orientul Mijlociu….Încă o dată, am spus-o de la început: nu trebuie respinși acești oameni, trebuie ajutați. Dar de-aici și până la ce se întâmplă în momentul de față pentru mine este de neînțeles.

Apoi: cum poți să impui aceste cote? Și văd că s-a ajuns la amenințări! Ni se vorbește de valorile UE, care trebuie apărate. O valoare a UE este hălăduirea, pe teritoriul UE, a zeci de oameni în condiții ILEGALE, care nu sunt înregistrați, care nu prezintă acte – asta este o valoare a Uniunii Europene?

Dacă eu iau 100 de oameni din România și ne ducem pe aeroportul din Frankfurt, că putem, și ne ducem spre bariere și sărim pârleazul pe-acolo și spunem: We are from Romania! Și trecem mai departe. Păi nu e același lucru? Pe noi ne-nhață! Suntem membri UE. Nu ne trebuie viză, dar ne-nhață! Și pe oamenii ăștia îi lași să sară dintr-o graniță în alta? Fără să știi cine-i acolo? Nu se mai poate în felul ăsta!

Cu gardul Ungariei nu voi fi de acord niciodată. Mai ales că e de sârmă ghimpată. Aduce aminte de niște garduri sinistre ale Europei. Deci, nu gardul. Dar controlul intrărilor la frontieră mi se pare un lucru absolut corect. Nu se poate!

Unde sunteți acum? Rămâneți pe loc, facem o tabără pentru dumneavoastră cu bani europeni – suntem de acord cu toți să contribuim, da, asta da – și vă luăm pe rând de acolo: vă prezentați, vin organe de la UE, unde doriți să mergeți? În Germania! Bun, cine sunteți, vă înregistrăm, se poate, poftiți, urcați în tren, mergeți! Următorul! Unde doriți? Și așa mai departe. Cât se poate. Când nu se mai poate, vă oferim ce se poate. Dacă ești refugiat politic, nu exprimi preferințe! Te duci în prima țară unde ai un petec de pământ unde știi că nu vei fi ucis.

În ultimă instanță, mă simt lezat și eu ca român de atitudinea Germaniei. În țara asta, în anul 2010, a fost aplicată o politică de austeritate, au fost tăiate salariile, a fost la un pas să se taie și pensiile atunci, românii au suferit, pentru că Guvernul României a aplicat o politică în consonanță cu politica Angelei Merkel dictată de Bruxelles. Noi am suferit, da? Acești oameni care vin din Siria și de unde vin ei, despre care nu știm, nu știm nici dacă au suferit, eu de pildă despre ăia foarte vioi care dădeau cu cocteiluri Molotov la granița maghiară și cu pietre, cu fularul de Intifada deja pe față – nu știu ce suferințe au avut ăia! Vom vedea.

Amenințările agresive de tipul ați primit fonduri europene, trebuie să acceptați cotele – acestea sunt cele care pun la îndoială valorile fundamentale europene. Este total nedemocratic. E un hitlerism pe dos. Nu poți să mă obligi să primesc niște oameni la mine în țară, dacă nu vreau! Poți să mă obligi să suport financiar. Asta da, n-ai cum să te opui.

E și o absurditate. Nu vor veni aici. Din nou, ar trebui in abstracto călcat un principiu al libertății individului, ar trebui trimiși aici între baionete, cu escorte germane și olandeze oamenii ăștia care nu vor să vină în România. Când nimeresc în România, îi pufnește plânsul, ca pe afganii ăia. Deci, cum o să-i aduc aici?

Nu înțeleg, mi se pare incoerentă – și asta e foarte grav – politica la nivel înalt din UE. Noi, membrii UE, ajungem în situația de a fi tratați ca inferiori. Prin astfel de amenințări, precum ale Berlinului sau Olandei, noi suntem puși sub acești migranți. Ei sunt tratați mai sus decât noi. Pe noi ne amenință, iar pe aceștia îi așteaptă să le ofere…Dar poate vreau și eu să mă angajez, domnule, la Porsche! Poate n-am unde să muncesc, aici, în România. Sunt un mecanic auto foarte bun, n-am unde, mă ia doamna Merkel și pe mine? Mă consideră cât de cât apropiat, așa, de un „sirian”, „libian” – n-am nimic cu popoarele astea – ce se declară ei, că nu știe nimeni ce sunt!”