Mihai Răzvan Ungureanu a făcut o dezvăluire interesantă, aseară, la „Cronica de noapte” (Naşul TV). Fostul premier a explicat sistemul – inedit pentru România – prin care speră să ducă Partidul Forţa Civică în Parlamentul European după 25 mai 2014.
Pentru cele 32 de locuri rezervate României, legea permite partidelor înscrierea unor liste cu maximum 42 de candidaţi (32+10). MRU a constatat că este exact numărul judeţelor României (41) + Bucureşti. Drept urmare, a rezervat fiecărei filiale a Forţei Civice un loc pe listă, în ordinea alfabetică a judeţelor. În caz că partidul lui MRU va depăşi pragul de 5%, mandatele nu vor reveni însă candidaţilor (cel puţin doi) de pe primele poziţii ale listei, cum se întâmplă la celelalte partide, ci acelora care au obţinut cele mai bune procente judeţene.
Avantajul este că toţi cei 42 de candidaţi au şanse egale, fiind la fel de eligibili. De aceea, e de aşteptat ca fiecare să se implice energic în campania electorală din judeţul său, jucându-şi şansa de a ajunge la Bruxelles şi contribuind astfel la zestrea electorală a partidului.
Or, la listele clasice, se cam ştie câţi au şanse „să se aleagă”. De exemplu, PNL, care şi-a propus cel puţin 20%, se aşteaptă la 6-7, hai 8 mandate. Ce motiv ar avea candidatul de pe poziţia a 15-a, a 25-a sau a 42-a să tragă tare în campanie? Absolut niciunul.
Ingenios sistemul lui MRU. În alte ţări a mai fost aplicat, la noi niciodată. Poate şi pentru că şefii de partide n-au vrut să piardă privilegiul de a decide ei cine merge la Bruxelles şi cine rămâne acasă. Vorba aia: „pâinea şi cuţitul”, adică infinite posibilităţi de negociere şi dijmuială…
