Criza IMIGRANȚILOR | Mărturii ale familiilor care găzduiesc refugiați în casele lor

In Marea Britanie, tot mai multi oameni se ofera sa ii gazduiasca pe refugiati in casele lor. Mai multe familii au povestit cum se inteleg cu imigrantii carora le ofera un adapost si ce ii motiveaza sa depuna aceste eforturi.

In ultimii zece ani, organizatia crestina Boaz Trust din Manchester s-a straduit din rasputeri sa le gaseasca celor mai vulnerabili dintre refugiati o camera in casele familiilor britanice, insa nu multi erau dispusi sa ii primeasca pe transfugi in locuinta lor, se arata intr-un reportaj The Guardian.

Toate acestea s-au schimbat saptamana trecuta, dupa ce o fotografie – cu trupul micului sirian Aylan Kurdi adus de valuri pe o plaja din Turcia – a cutremurat o lume intreaga, devenind simbolul celei mai ample crize a refugiatilor cu care s-a confruntat Europa in ultimele decenii.

Numerosi cetateni din tari precum Islanda sau Germania s-au oferit sa gazduiasca refugiati in camerele libere din casele lor.

Yoshiko Stokoe, in varsta de 30 de ani, si prietenul sau Jack Palmer, de 25 de ani, l-au gazduit pe Muhammad, de 30 de ani, din Pakistan, timp de cinci luni in 2013. Femeia pastreaza in telefon poze cu imigrantii pe care i-a primit in casa in ultimii doi ani si jumatate.

Pana acum au fost sase din Zimbabwe, sapte din Iran, trei din Etiopia, doi din Eritreea, unul din Ciad, dar si altii. Insa oaspetele care a stat cel mai mult a fost Muhammad.

Cel mult 10 lire sterline pe saptamana pentru un refugiat

Cuplul nu castiga exceptional cand a inceput sa primeasca imigranti. Palmer urma un doctorat si lucra la un call center, iar Stokoe esta angajata la o organizatie umanitara, insa cei doi sustin ca ii costa foarte putin sa gazduiasca imigranti, maximum zece lire sterline pe saptamana.

Desi cei doi sunt bucurosi ca isi impart mancarea cu refugiatii, acestia din urma se simt deseori stanjeniti de situatia in care se afla. Muhammad, bucatar de meserie, la inceput a refuzat mancarea de rusine, insa mai tarziu a inceput chiar el sa gateasca tot felul de specialitati.

Unii dintre imigrantii care le-au trecut pragul nu stiau o boaba in limba engleza. „Insa este incredibil cat de mult poti intelege doar prin aratatul cu degetul. Plus folosirea ocazionala a Google Translate”, a spus Stokoe.

Recent, cuplul s-a mutat intr-o casa inchiriata mai mare, pentru a putea gazdui refugiati perioade mai lungi. Intrebati de ce nu le ofera un adapost, mai degraba, oamenilor strazii britanici, ei au subliniat ca acestia au acces la fondurile publice sau la serviciile conventionale de cazare, spre deosebire de imigranti, care „nu au niciun loc in care sa se duca”.

La randul lor, Lois Mortimer, de 67 de ani, sotia sa Kirsty McArthur, de 43 de ani, si fiica lor, de 17 ani, locuiesc de doi ani alaturi de Susan (nu este numele sau real) din Zimbabwe, in casa lor din orasul britanic Leeds. Casa lor a adapostit mai multi refugiati de-a lungul timpului, 25 in total.

Susan, in varsta de 63 de ani, ocupa o camera din cele cinci ale casei si poate folosi restul locuintei inclusiv bucataria. „Mereu imi dau seama cand gateste aici, pentru ca lasa totul imaculat in urma sa”, a precizat Mortimer.

De asemenea, Jane si Paul Roper, ambii in varsta de 56 de ani, l-au luat la ei in casa pe Reza Zobdeh, de 49 de ani, din Iran, alaturi de sotia sa de nationalitate chineza.

Cei patru au locuit impreuna mai bine de un an in casa din Manchester, unde oaspetii sunt incurajati sa isi invite prietenii. „Imi amintesc ca intr-o zi am venit acasa si am dat peste un gratar iranian in plina desfasurare”, a povestit Paul razand.

sursa: ziare.com