Lovitură de stat în Turcia sau mă rog, încercare infantilă de lovitură de stat. Din primele clipe remarc:
- Șeful statului n-a fost anihilat, condiție crucială pentru succesul unei lovituri de stat militare. A fost lăsat liber și premierul, care a putut comunica tot timpul cu opinia publică.
- Puciștii nu comunică o clipă cu opinia publică, o altă condiție crucială pentru succes. Dacă n-ai sprijinul Poporului, e inutil să te mai apuci de așa ceva. Ca să nu mai spun că nici acum, după eșec, nu e limpede cine erau și ce voiau. Mai aveau puțin și se exprimau pe facebook!
- Excepție făcînd un așa zis Consiliu politic, n-a fost limpede ce urmăresc din punct de vedere politic, ba chiar și din punct de vedere militar, puciștii. Gesturile lor sînt haotice, fără un plan prealabil, lăsînd impresia unei improvizații absolute.
- Sediile simbol ale Puterii nu sînt cucerite imediat și fără probleme. A se vedea în decembrie 1989, luarea cu asalt a sediului CC al PCR, sediu simbol al Regimului.
- Puciștii n-au sprijinul întregii armate și mai ales al altor instituții de forță. Cînd se pune la cale o lovitură de stat, se încheie din timp tîrguri cu cei care vor să supraviețuiască și după.
- De regulă, America reacționează imediat, condamnînd Lovitura de stat, în astfel de împrejurări. Președintele Erdogan a fost ales prin scrutin liber și independent. Nu poate fi dat jos prin intervenții ale militarilor. În acest caz, Casa Albă a anunțat că președintele urmărește evenimentele din Turcia ( nici măcar cu îngrijorare, cum o face Klaus Iohannis), fără a zice o vorbă despre lovitura dată democrației.
Prin raportare la minimele condiții pe care o lovitură de stat militară trebuie să le îndeplinească pentru a nu repeta Republica de la Ploiești în variantă otomană, așa zisa lovitură de stat din Turcia întrunește toate notele unei glume proaste.
Sînt posibile cîteva ipoteze:
- Lovitura e opera unor ofițeri căzuți în cap de atîta scris pe facebook.
- Lovitura avea încurajarea, dacă nu chiar garanția unei Mari Puteri, America, în cazul de față. Ca de obicei, cînd astfel de acțiuni eșuează, cei din umbră se dau în lături.
- Avem de a face cu o diversiune pusă la cale chiar de Erdogan, pentru a dovedi Occidentului și mai ales Americii că are sprijin popular. O chestie asemănătoare s-a întîmplat în Rusia în august 1991, cu așa zisul Puci de la Moscova, asumat de niște tipi care păreau beți tot timpul, desi ei erau pur și simplu niște idioți manipulați de KGB ca să se poată duce dracului hardughia URSS. În astfel de cazuri, nu e obligatoriu ca puciștii să fi știut despre ce-i vorba. Se de regulă exploatarea în orb. Vin niște tipi și te încurajează să declanșezi operațiunea, pentru că și ei sînt nemulțumiți și se vor implica la un moment dat. Iar respectivii nu mai sînt de găsit la ora H sau poate chiar sînt de partea cealaltă a baricadei.
După cît de penibilă a fost încercarea de lovitură de stat și după cît de mult a cîștigat Erdogan din afacere (acum poate să facă din Turcia un stat islamic fără cusur), înclin să cred că nu e străin de regia acestui spectacol de tip caragialean. Asta ar explica și prudența americanilor față de lovitura de stat.
sursa: cristoiublog.ro
