Ca și Victor Ponta, nu Petre Tobă a plagiat teza de doctorat, ci cel care i-a făcut lucrarea, contracost sau la ordin. N-am nici o îndoială că lucrarea de doctorat a lui Petre Tobă, ministrul de Interne în Guvernul Dacian Cioloș, e un plagiat. Și nu un plagiat pur și simplu, ci un plagiat jenant prin trimiterile sale la analfabetism.
N-am nici o îndoială că nu Petre Tobă a plagiat, ci cel plătit sau cel obligat să-i facă o lucrare de doctorat.
Dacă ar fi plagiat el, Petre Tobă, tot ar mai fi fost ceva.
Cel care plagiază depune o muncă intelectuală, fie și pentru a găsi cărțile și paginile de copiat.
Asta înseamnă, pe deoparte, că respectivul are ceva habar de subiect (altfel n-ar ști unde să caute) și, mai ales, că respectivul rămîne cu ceva după plagiat, cîtă vreme deschide lucrările după care plagiază și le citește paginile înainte de a le da la copiat.
Ca și în cazul lui Victor Ponta, plagiatul e opera celui care a primit bani sau sarcină de serviciu să-i ardă o teză de doctorat lui Petre Tobă.
Mulți cercetători autentici sunt indignați de ceea ce ei numesc compromiterea doctoratelor de către demnitari care au obținut doctoratul prin plagiere.
Eu nu sunt indignat.
Asta deoarece eu nu dau un ban pe doctoratul în sine. Cîtă vreme nu înseamnă o contribuție științifică într-un domeniu, doctoratul e ceva asemănător prin inutilitate înscrierii într-un club de lux.
Doctoratul merită să-l dai cîtă vreme astfel poți cerceta un domeniu și mai ales poți elabora o lucrare științifică, scrie Ion Cristoiu.
Eu n-am doctoratul. Am fost înscris pe vremuri, dar am abandonat, pentru că la fel de bine puteam scrie o carte și fără să am titlul de doctor.
Nu cred că Petre Tobă și alți demnitari care și-au luat doctoratul prin fraudă au fost conștienți ce înseamnă doctoratul pentru un veritabil om de știință. În cazul unora, cum a fost Victor Ponta, le-a ordonat Șeful să aibă doctoratul. În cazul altora, precum Petre Tobă, doctoratul era un mijloc de a parveni într-un grad sau într-o funcție.
O lucrare de doctorat e pînă la urmă echivalentul unei cărți publicate.
Nu-mi imaginez c-aș putea publica vreodată un plagiat.
Și nu pentru că asta mi s-ar părea o mizerie morală, ci pentru că mi s-ar părea o aberație să semnez o carte care nu aparține efortului meu, talentului meu, gîndurilor mele.
Ce dracu să faci cu o carte care, deși e semnată de tine, nu e personalității tale?
Nu știu dacă Petre Tobă va pleca din funcție în urma acestui scandal de plagiat.
Sunt sigur că dacă se va întîmpla asta, Petre Tobă va fi uluit că pentru atîta lucru a trebuit să plece din funcția de ministru.
Și știți de ce?
Pentru că Petre Tobă n-are conștiința a ce înseamnă plagiatul. Și n-are această conștiință, deoarece pentru el doctoratul nu depășește în aprecierea unei personalități dacă are sau nu carnet de conducere auto.
Sursa: cristoiublog.ro
