Marţi, seara la emisiunea Dosar de politician, invitatul lui Silviu Mânăstire a fost Mircea Geoană. Aşa cum am spus şi-n direct, aflînd la telefon că a fost invitat pentru a discuta situaţia din Turcia şi relaţia Occident-Erdogan după tot ceea ce face preşedintele turc în aceste zile, m-am bucurat.
Mircea Geoană e unul dintre politicienii care se pricepe la politică externă.
Aveam, în fine, prilejul de a-mi confrunta tezele şi ipotezele despre situaţia din Turcia cu tezele şi ipotezele unuia care ştia despre ce-i vorba.
Mă saturasem de părerile halucinante în prostia lor fudulă zise de obişnuiţii televiziunilor de ştiri, cei care, lipsiţi de simţul ridicolului, sunt în stare să enunţe aserţiuni de genul celor ale lui Cocoşilă din Moromeţii, cel care le ştia pe toate şi, în consecinţă, nu suferea contraziceri.
M-am amuzat într-o seară văzîndu-l pe bietul Bogdan Chiriac la Sinteza zilei încercînd să explice competent succesul de care se bucură Erdogan în Turcia în timp ce dătătorii cu părerea din platou, fie îl contraziceau fără rost (Mugur Ciuvică), fie făceau glumiţe proaste (Mircea Badea).
Revenind la discuţia de la B1Tv, reamintesc celor care au urmărit emisiunea că, la un moment dat, am lansat următoare problemă:
Din cîte se vede, spre gloria ei, presa noastră, fără excepţie de culoare politică, e deosebit de severă cu Lovitura de stat pe bune pe care o dă acum Erdogan după Lovitura de stat de carnaval de la finele săptămînii trecute.
Presa noastră, prin televiziunile de ştiri – am zis – lucrează opinia publică în sensul bun al cuvîntului, atrăgîndu-i atenţia asupra derapajelor din Turcia şi mobilizînd-o într-o stare de spirit ostilă lui Erdogan.
În aceste condiţii Regimul Klaus Iohannis se confruntă cu o provocare.
Atît prin întîlnirea de la Bucureşti, cît şi prin cea de la Istanbul, Klaus Iohannis l-a transformat pe Recep Erdogan într-un aliat strategic al României.
Regimul Klaus Iohannis e sprijinit însă de un electorat mult mai sensibil decît electoratul PSD la încălcările democraţiei în Turcia.
În aceste condiţii – mă întrebam – ce va face Puterea actuală?
Pe de-o parte, se confruntă cu o presiune a propriului electorat (s-a întocmit chiar şi o Petiţie ONG-istă on line) de a reacţiona la situaţia din Turcia.
Pe de alta, o obligă să fie prudentă cîteva fapte:
- Liderii occidentali o scaldă cînd vine vorba de denunţarea întîmplărilor din Turcia.
- România are cu Turcia un parteneriat strategic.
- România nu trebuie să mai repete greşeala de a fi mai catolic decît Papa cînd vine vorba de a lua poziţie faţă de realităţile interne din altă ţară.
Deocamdată – spuneam în emisiune, reluînd o observaţie de pe cristoiublog.ro, Puterea tace.
A doua zi, miercuri, 20 iulie 2016, Dacian Cioloş s-a referit, în deschiderea Şedinţei de Guvern, la situaţia din Turcia. Înainte de a reproduce spusele lui Dacian Cioloş trebuie să precizez că luarea de poziţie a premierului are următoarele trăsături semnificative:
- N-a fost făcută pe Facebook, ci la şedinţa de Guvern.
- N-a fost un răspuns dat unei întrebări la o conferinţă de presă, ci o poziţie expusă în Statement.
Am ţinut să precizez aceste lucruri pentru a observa că e vorba de o Declaraţie căreia premierul a ţinut să-i dea cît mai multă tărie de poziţie oficială a României.
„În privinţa Turciei, mesajul nostru e clar: Turcia este un partener cheie pentru România şi pentru Uniunea Europeană şi, sigur, ne dorim stabilitate acolo. Este important ca, după şocul acestei tentative de lovitură de stat, Turcia să se întoarcă la ordinea constituţională, la respectarea principiilor statului de drept şi a drepturilor omului. Sunt valori pe care le împărtăşim cu toţii în Uniunea Europeană şi n exprimăm convingerea că şi Turcia le împărtăşeşte în continuare, date fiind şi relaţiile pe care le are cu Uniunea Europeană”.
Declaraţia e, între noi fie vorba, o capodoperă de diplomaţie.
Altfel spus, de artă de a expune public o poziţie care nu e poziţie.
Din acest punct de vedere, Declaraţia nu diferă de declaraţiile tuturor liderilor occidentali pe care, în editorialul din Evz.ro, le puneam sub semnul comediei Să ne facem că strigăm la Recep Erdogan!
Sunt convins că Klaus Iohannis i-a zis lui Dacian Cioloş să vorbească în locul său.
După opinia mea, poziţia României, exprimată de Dacian Cioloş, e corectă prin prudenţa-i exemplară.
Dvs însă ce credeţi?
Dacian Cioloș trebuia să fie mai dur?
Ar trebui să reacționeze, fie și pe Facebook, și Klaus Iohannis?
Deocamdată, România e prudentă față de situația din Turcia. E bine? E rău?
sursa: cristoiublog.ro
