Comisia Europeană a anunţat lansare primei etape din cele trei ale Procedurii de apărare a statului de drept în Polonia în urma modificărilor făcute de Guvernul Conservator, prin Lege, la Statutul și componența Tribunalului Constituțional, varianta din Polonia a CCR din România.
Procedura, deși creată în martie 2014 de Comisia Europeană, e o premieră în Uniune.
Ea, Procedura, se declanşează împotriva unei ţări membre cînd apar indicii că-n ţara respectivă Statul de drept e pus la îndoială.
Aşadar, pentru Comisia Europeană, ca de altfel şi pentru cancelariile Puterilor Occidentale, Curtea Constituţională a unei ţări membre beneficiază de ipostaza unei instituţii cruciale într-o democraţie.
Aprecierea nu m-a surprins
Am trăit şi încă activ, deosebit de activ, ca gazetar Tentativa de lovitură de Stat din vara lui 2012, care a fost Suspendarea Preşedintelui şi lanţul de abuzuri comise de USL:
De la nerespectarea rezultatelor Referendumului (Cîtă vreme prezenţa fusese unul dintre criterii, neatingerea pragului de 50% + 1 rămînea un eşec de proporţii al celor care organizează Referendumul) pînă la contestarea violentă a deciziilor CCR.
Instituţia care a făcut să eşueze tentativa de Lovitură de stat din vara lui 2012 a fost Curtea Constituţională.
Deciziile acestuia, cu deosebirea cea din 21 august 2012, privind Invalidarea Referendumului, au fost cruciale în bătălia angajată în România de forţele democratice pentru apărarea statului de drept asediat de USL.
Indiscutabil, CCR, alcătuită, totuşi, din oameni, n-ar fi avut tăria de a rezista presiunilor cumplite ale Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu, dacă n-ar fi avut în spate sprijinul cancelariilor occidentale, al CE şi, mai ales, al unei anumite părţi a presei şi a Societăţii civile.
Atunci m-am numărat printre cei care, polemizînd cu neghiobiile mediatice despre prioritatea votului popular asupra deciziilor CCR, au susţinut că sistemul democratic, dă CCR puterea de a se opune votului popular cînd acesta nu e corect.
Au trecut din vara lui 2012 trei ani.
Mergem deja pe al patrulea.
Statutul CCR n-a fost modificat în Constituţia României.
Membrii CCR sînt cam aceeaşi.
Şi cu toate acestea, Curţii Constituţionale a României i s-a luat pe şest puterea pe care a deţinut-o pînă acum în chip democratic.
În vara lui 2012, CCR a dat doar cîteva decizii.
Ele, deciziile, au fost transpuse în practică, în ciuda Scandalului făcut de Coaliția politico-mediatică anti-Băsescu.
Pînă acum, CCR a dat peste 30 de decizii decizii care n-au fost fost transpuse în practică.
Toate vizează neconstituționalitatea unor prevederi din Codul de Procedură Penală și din Codul Penal.
Din punct de vedere Constituţional, Parlamentul trebuie să se întrunească pentru a produce modificările cerute de CCR.
Deși a trecut atîta timp de la prima decizie a CCR, Parlamentul n-a catadicsit să ţină cont de deciziile CCR.
La un interviu la B1 Tv, l-am întrebat pe preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu ce s-a întîmplat cu Deciziile CCR privind CP şi CPP.
Mi-a răspuns:
„Ion Cristoiu: Doi: există un număr mare de dispoziţii, hotărîri ale CCR privind modificările Codului Penal. Nu trebuie să se întîlnească parlamentul să le modifice?
Călin Popescu Tăriceanu: Ba da.
Ion Cristoiu: Şi de ce nu se întîlneşte? Parcă în 2012…
Călin Popescu Tăriceanu: Hai să vă spun aşa, o formulă metaforică. Ştiţi, la începutul…
Ion Cristoiu: Păi nu dvs trebuie să convocaţi?
Călin Popescu Tăriceanu: Staţi puţin. Preşedintele parlamentului nu dă ordin ce să facă. E un mecanism un pic mai complicat. Sînt Birourile Permanente care hotărăsc şi ce pot să vă spun este că eu în calitate de preşedinte al Senatului vă informez că modificările de la Codul Penal au plecat de la Senat către Camera Deputaţilor şi stagnează acolo.
Ion Cristoiu: Asta e o ştire.
Călin Popescu Tăriceanu: Nu, nu e nici o ştire că asta e dinainte de vacanţa de astă-vară.
Ion Cristoiu: Alea propuse de…?
Călin Popescu Tăriceanu: Da. Sunt la… La începutul mandatului, parlamentarii au foarte multă energie, în campanie se energizează. Energia asta se consumă şi acum cred că s-a ajuns la fundul rezervorului.
Realizator: Dar discutăm de dispoziţii ale CCR.
Ion Cristoiu: În 2012, în timpul referendumului…
Călin Popescu Tăriceanu: Da, dle Cristoiu… să las puţin aceste formule pe care le-am folosit, în momentul în care s-a pus în discuţie publică, pachetul de modificări a trecut la Cameră, un cor întreg – presă, ong-uri, procuori, DNA – au sărit în sus că parlamentul ce vrea să facă, vrea să distrugă instrumentele de combatere a corupţiei că de-aia vrea să umble la Codul Penal.
Realizator: Păi s-a întîmplat şi chestia asta.
Călin Popescu Tăriceanu: Nu s-a întîmplat nimic. Sînt dispoziţiile Curţii care spun foarte clar că sînt o serie de prevederi neconstituţionale.”
Călin Popescu Tăriceanu e prea amabil cu Valeriu Zgonea.
În realitate, cel care se dă peste cap pentru ca deciziile CCR să nu fie applicate în practică e președintele Camerei Deputaților.
De ce?
Foarte simplu.
Deciziile CCR nu convin Binomului SRI-DNA, pentru că el vizează scoaterea din cele două Coduri a unor prevederi care dau legalitate abuzurilor comise de Binom.
Puterea Binomului de a se amesteca în viața politică internă, de a se manifesta ca Poliție Politică Prezidențială depinde crucial de păstrarea în Coduri a prevederilor declarate neconstituționale de către CCR.
Or Valeriu Zgonea a devenit în ultima vreme, mai precis din vara lui 2015, unul dintre agenții sub acoperire de lider ai Binomului în PSD și mai ales în fruntea Camerei Deputaților.
Că Valeriu Zgonea boicotează la ordin posibilitatea ca Parlamentul să se întrunească pentru a aplica Deciziile CCR nu mă miră.
E și el un rozător de tapiserie a scaunului de președinte al PSD scaune în speranța că astfel va ajunge de jos în sus să stea în el cu fundul.
Dar că șefii ONG-urile, liderii de opinie, politicienii care în vara lui 2012 au denunțat tentativa USL de a nu transpune în practică Deciziile CCR tac acum mîlc la refuzul Camerei Deputaților de a aplica Deciziile CCR mă miră.
Păi, nu spuneau respectivii în vara lui 2012 că Deciziile CCR sunt sfinte?
De fapt dacă mă gîndesc bine noua poziție față de deciziile CCR n-ar trebui să mă mire.
Deciziile CCR au fost sfinte cîtă vreme corespundeau intereselor de moment ale Binomului SRI-DNA.
Acum, cînd Binomul are interesul să nu se atingă nimeni de prevederile neconstituţionale din CP şi CPP, deciziile CCR nu mai sînt sfinte.
Sînt nişte scîncete pe care nu merită să le iei în seamă.
