Guvernul a aprobat o Ordonanţă de Urgenţă, aprobată de CSAT, în prealabil, pentru punerea de acord a Legislaţiei cu decizia CCR potrivit căreia supravegherea tehnică pe parcursul instrucţiei penale trebuie realizată doar de către procurori sau de ofiţerul de poliţie judiciară, sub directa îndrumare a procurorilor.
Soluția găsită de Guvern și aprobată de CSAT e una românească.
Despre această soluție, prefigurată de joi, 10 martie 2016, scriam pe cristoiublog.ro:
”Pentru cazurile de corupţie Guvernul va adopta, după şedinţa CSAT, o Ordonanţă de urgenţă care te-ar îndemna să-ţi faci cruce dacă n-ai şti că ești în România, unde totul se aranjează.
Decizia CCR spune clar că trebuie creată o unitate de supraveghere tehnică independentă de SRI.
Ce propune Guvernul prin Raluca Prună?
La complexul tehnic SRI Tonola, de la Circ, să se repartizeze o cameră pentru procurorii DNA şi DIICOT.
SRI le va da cheia de la garsonieră.
Procurorii sau ofiţerii judiciari vor introduce numărul de telefon în calculatoarele SRI şi vor înregistra convorbirile.
Pentru o lună, două, pînă se face Unitatea independentă de SRI?
Nu.
Pentru toată viaţa.
Asta ar suna ca o OU prin care adulterul cu prezervativ să nu fie considerat adulter.
Ordonanţa se va referi doar la interceptare.
Restul de supraveghere tehnică?
Dumnezeu cu mila!”
Luînd aminte la Declarația făcută de Klaus Iohannis după ședința CSAT, o declarație iresponsabil de scurtă, dacă ne gîndim că președintele era obligat să dialogheze cu Poporul în această chestiune care se referă la Serviciile secrete, dar mai ales la echilibrul între Securitate națională și drepturile individuale, unii ar putea să mă avertizeze că m-am înșelat:
Președintele a susținut că e o soluție de moment.
De acord că așa a zis Președintele, dar în afară de asta altceva n-a spus. Ori, dacă ar fi fost vorba de o soluție de moment, Klaus Iohannis ar fi anunțat că săptămîna viitoare va convoca partidele parlamentare pentru a discuta soluția permanentă la interceptări.
De ce n-a zis nimic despre asta Klaus Iohannis:
Pentru că, așa cum profețeam, soluția asta provizorie e de fapt soluția permanentă. A fost doar o schimbare de pălărie a Mariei. O soluție ca dracu, tipic românească, dar care convine tuturor:
SRI-ului, care rămîne mai departe posesorul informațiilor din ascultări ( tehnica e a SRI, specialiștii sunt ai SRI, informațiile sunt stocate pe serverele SRI) cu marele, uriașul avantaj că acum nimeni nu mai poate acuza SRI că spionează sub pretextul luptei împotriva corupției; DNA și DIICOT, care nu trebuie să-și mai bată capul cu o nouă aparatură; Guvernul, care stă liniștit; CCR, care va închide ochii la șmecheria asta moldo- valahă, pentru că nu vrea să riște acuzația că-i protejează pe corupți și, în plus, persoanele care au avut nevoie de nulitatea unor interceptări făcute pînă acum au obținut nulitatea, nu e mai nici un risc să fie înhățate; președintele, care s-a putut duce, în fine, la Sibiu, acasă, să se odihnească după obositoarea excursie în Israel.
Din acest punct de vedere, n-am așteptat Ordonanța de urgență fără nici o curiozitate.
Dintr-un alt punct de vedere, am așteptat-o.
Tot pe cristoiublog.ro de vineri, 11 martie 2016, scriam sub titlul ”Deși nu și-a propus asta, Decizia CCR privind interceptările dă o lovitură zdravănă Siguranței Naționale!”
Textul meu încerca să explice Declarația lui Eduard Hellvig de joi, 10 martie 2016, Declarație pe care, bag seamă, mulți au înțeles-o aiurea- fie ca revoltă a SRI că nu mai poate supraveghea tehnic, fie ca vîrîre în treabă:
”Eduard Hellvig nu se referea la dosarele de corupţie sau de crimă organizată.
El se referea la Dosarele care ţin de siguranţa naţională: spionaj – trădare, terorism, criminalitate transfrontalieră.
Cum se întîmpla pînă la Decizia CCR?
Cu un caz de trădare sau de terorism era sesizat DIICOT.
Procurorul DIICOT deschidea dosar de urmărire penală şi decidea că e nevoie de probe rezultate din supravegherea tehnică.
Interceptările de comunicaţii, filaj, plasare de microfoane.
Cu autorizaţie de la judecător, el se adresa SRI.
Spre deosebire de cazurile de corupţie, supravegherea tehnică în cazul unui spion sau terorist presupune mijloace tehnice deosebite şi specialişti în contraspionaj.
Una e – repet – să-l filezi pe Tony Greblă, alta să-l filezi pe spionul X venit în România cu şcoala protecţiei faţă de contraspionaj.
Prin Decizia CCR, SRI nu mai poate supraveghea tehnic un terorist sau un spion pentru ca DIICOT să strîngă probe în vederea unui proces.
De precizat că în cazurile de corupţie procurorul poate şi trebuie să se concentreze pe alte probe decît cele rezultate din supravegherea tehnică.
În cazurile de siguranţă naţonală, probele din supravegherea tehnică sînt cruciale.
Că doar n-o să se bazeze un dosar de spionaj pe denunţul vecinului!”
A rezolvat Ordonanța de urgență această problemă?
Firește că da.
Prin două modificări importante.
Amîndouă cerute de SRI și acceptate atît de Guvern, cît și de CSAT.
Una la Codul de procedură penală, la articolul 55, care stipulează ce fac organele de cercetare penală specială. Potrivit modificării, organele de cercetare penală specială vor avea posibilitatea în cauzele privind infracțiuni de terrorism și infracțiuni contra securității naționale să efectueze punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.
Alta la art. 13 din Legea SRI din 1992. Articolul preciza că
”Organele Serviciului Român de informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest. ”
Acestui text i s-a adăugat unul care sună aproximativ așa:
”Prin exceptie de la aceasta regula, organele SRI pot fi desemnate ca organe de cercetare penala speciale, in sensul prevazut expres de CPP, si anume art. 55 alin. 5 si 6, pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, conform prevederilor aceluiasi cod”.
Devenind organe de cercetare penală speciale ( dar numai în cazurile vizînd Siguranța națională), organele SRI pot să supravegheze tehnic ( cu deplina respectare a condițiilor cărora li s-a supus și pînă acum) pe parcursul instrucției penale în infracțiuni de Siguranță națională.
Cum, necum, SRI s-a scos.
Și dacă SRI s-a scos toată lumea e mulțumită!
sursa: cristoiublog.ro
