„Ziua Naţională a României a fost mai devreme, pe 16 noiembrie. Atunci au aflat guvernanţii actuali ai României un lucru pe care nu-l ştiau şi nu şi-l închipuiau: cât de mare este România. E de la Oakland, din Noua Zeelandă, până în Canada, până la Londra, paris, Berlin, Torino şi înapoi în Văscăuţi şi în Glodenii Gândului, aici în România. Atât de mare a fost România în duminica aia”, a spus editorialistul Gândul Cristian Tudor Popescu, la Gândul Live.
Jurnalistul a spus că acela a fost momentul în care s-a simţit că a fi român, a aparţine unei naţiuni nu înseamnă neapărat a fi într-un loc.
„Atunci s-a văzut un lucru şi, în mod excepţional am să vă citesc ceva, nu fac asta de obicei, dar am să vă citesc câteva rânduri: Patria este şi prietenul meu, Veliko, un sârb cu care mă înţeleg cu jumătăţi de vorbă, este şi ungurul Anderco, cu care am împărţit ani de zile ultima ţigară, este şi inginerul termotehnician Cristoph din Mannheim, Germania, cu care am discutat nopţi în şir despre soarta noastră şi a lor. Patria în care trăiesc este alta decât cea a românului Miron Cozma, dacă o avea vreuna. Ei şi acum vreau să vă spun că aceste rânduri sunt scrise pe vremea când preşedintele ales al României, Klaus Iohannis, dădea încă meditaţii şi cumpăra prima casă, adică prin 1991. Şi sună aşa următorul paragraf. Patria este lucrul bine făcut. Nu-mi amintesc ca, în ultimii 30 de ani, miraculosul scriitor polonez Stanislaw Lem să fi scris vreo povestire cu eroi sau peisaje poloneze. Şi totuşi, primele trei figuri care marchează imaginea Poloniei în lume sunt Papa, Lech Walesa şi Stanislaw Lem”, a spus Cristian Tudor Popescu, citând din eseul Che ti dice la patria, din volumul Copiii fiarei, apărut la editura Polirom.
Sursa: gandul.info
