Controversatul articol din NYT, o comandă politică venită de la Palatul Victoria? | Legătura dintre DNA, Ponta și un editorial cu moț publicat taman la americani

A început de ieri să se rostogolească o poveste cu „prea multă anti-corupție” pornită de la un articol găzduit de ziarul american New York Times. Autorul, un analist american (vom reveni la el imediat) recită noua mantră a corupților disperați: e prea mult, lăsați-ne. Prea multe arestări, prea multe cătușe, pare multe condamnări. Nu mai e loc în pușcării, ne iau și familiile, nu se mai construiește nimic în țara asta. E prea mult spectacol justițiar. Americanul reia toate aceste lucruri dându-le un ștaif de analiză internațională. Se mai uită cineva că e același individ care, în 2013, numea proiectul RMGC de la Roșia Montana „a state of the art development project”, iar pe Ponta îl găsea nici mai mult, nici mai puțin decât „un Tony Blair de Balcani”?

New York Times este un ziar prestigios, dar articolul a apărut la pagina de opinii trimise de colaboratori externi, un fel de poșta redacției. Da, e interesant pentru americanul mediu, că vorbește de o țară îndepărtată și puțin bizară. Dar aici se oprește valoarea lui intelectuală și începe efectul de lobby. Este știrea zilei la Antena3, la România TV, că doar patronii și clienții lor sunt primii vizați de anticorupție. Evident că aflăm că marele ziar NYT sau chiar de-a dreptul americanii ne spun că avem prea multă anti-corupție.

La DigiTV, eminentul analist local Emil Hureazanu rostogolește bulgărele construind imaginea de redutabilă instituție de analiză a „Institutului Democratic” și a directorului său ce glăsuiește în NYT. Nu prea îmi vine să cred că Hurezeanu nu știe diferența între prestigiosul National Democratic Institute, asociat Partidului Democrat din SUA, și dubiosului Democracy Institute, cel care a pornit povestea.

Am mai scris despre Democracy Institute și directorul său, Dr. Patrick Basham, în octombrie 2013, pe când lăuda deopotrivă RMGC și pe Ponta. „Prestigioasa” organizație are un singur cercetător, pe Basham, care are ca principală ocupație vorbitul la televizor și scrisul în presă. Cum spuneam și atunci, acest institut e cunoscut pentru publicarea unui raport care susținea că avertismentele grafice de pe pachetele de țigări nu au efect în a reduce numărul de fumători, doar că raportul a fost finanțat de industria de tutun. În SUA, se numește lobby. La noi, analiză politică.

Încă de atunci Dr. Basam ne spunea cât de mult îl iubesc pe mărețul lider Dr. Ponta „românii simpli, nesofisticați, concentrați să își păstreze locurile de muncă, să își plătească taxele, să își îngrijească familia și să își respecte credința”. Îl cita în raportul lui pe „unul dintre cei mai importanți analiști politici români”, adică Bogdan Chiriac. Nu râdeți, probabil că ăsta e nivelul omului: așa i s-a spus să scrie, așa a scris. Trebuie să trăiască și el din ceva, nu?

A primit, iată, o nouă comandă din România. Corupții disperați că le bate DNA-ul la ușă încearcă orice. Nu contează că n-a mers în 2013: în ciuda intervenției marelui analist Dr. Basham, nici Ponta nu s-a ales, nici RMGC nu o duce prea bine. Consider că e de bun augur pentru corupții noștri, așa că le urez să aibă timp să citească la pușcărie toate articolele pe care și le-au comandat în New York Times.

sursa: lacoltulstrazii.ro