Lui Ceauşescu i-au imputat un genocid inventat ca să preia PUTEREA. Au reuşit. El şi Leana lui sunt singurii morţi concreţi, printr-o decizie politică, de 25 de ani încoace.
Am avut parte de regii şocante: oameni executaţi cu sânge rece la „Revoluţie”, fotbal de mare clasă cu capul unui om decapitat la Târgu Mureş, arhive de Securitate arse la Berevoieşti, schingiuri gratuite la mineriade. Numărul morţilor, neimportant.
Au cules laurii victoriei. Preţul lor, îmbogăţirea pe cadavre.
Cea mai performantă marfă dintotdeauna este mortul. El, votează! Nu dă cu parul. El exprimă o stare de fapt supermediatizată, „crucială”, pentru folosinţa celor cu putere, dar mai ales a celor fără de putere. Mortul e sfânt! Pentru că nu poate fi întrebat dacă a înţeles ceva din democraţie, despre cum s-a integrat în economia de piaţă, ori dacă a învăţat ce înseamnă concurenţă.
„Mortule”, dragă, ţi-a spus cineva, vreodată, că trebuie să pui osul şi să mai şi munceşti?
Dacă e să ne raportăm la statistică, România este pe jumătate decedată, asta ţinând cont de bugetarii care o locuiesc şi de asistaţii social care par a fi cel puţin „morţi”.
Pensionarii, bată-i vina, fac ce fac şi supravieţuiesc. Cu buletinul de vot în mâna. Au trudit din greu, ştiu ce înseamnă munca, însă anii rămaşi – la rece vorbind -, sunt puţini. Depind de cei care se îndură să le mai dea un „procent” la pensie, raportat la aritmetica primară a dealerilor de cadavre.
România a dezvoltat în 25 de ani o nouă specie: MORTUL VIU. Vreţi să vă meargă bine, angajaţi-vă la Pompe Funebre. Niciodată nu vor da faliment. Cadavrele vor fi întotdeauna la modă şi nelimitate.
Ai grijă ce faci cu viaţa ta. Şi tu eşti un cadavru ambulant! Vorba politicienilor: „Vrei, nu vrei, tot la mâna noastră ajungi”!
Comentariile sunt închise.