În Orientul Mijlociu genocidul cultural dezlănţuit de organizaţia teroristă islamistă SI continuă neabătut. Şi noi? Ce facem noi? Oare când ne vom trezi din actualul dolce far niente în care ne complacem în mod vinovat?
Câte femei vor mai fi lapidate, înrobite, violate, câţi savanţi vor mai trebui decapitaţi, câte biserici nimicite înainte ca Civilizaţia să înceapă să se apere ceva mai eficient?
Statul islamic a mai distrus în centrul Siriei o mânăstire. Era o bijuterie arhitectonică. Una ctitorită în secolul al V-lea. Au trecut 16 veacuri de meditaţii, munci, rugăciuni şi studii. Cuceritorii au venit şi au plecat. Gravidele au născut, copiii au crescut, şi-au durat case, şi-au strâns recolta, şi-au înmormântat părinţii. Viaţa şi moartea şi-au cerut drepturile.
Apoi americanii s-au retras din Irak, din Afganistan şi din Orientul Mijlociu, Rusia lui Putin, cea afişat „pravoslavnică”, a blocat în Consiliul de Securitate ONU orice rezoluţie care ar fi putut duce la pacificarea Siriei şi aruncarea din ţară a teroriştilor islamici.
La rândul lor, puterile europene s-au izolat, văzându-şi de propriile necazuri generate de criza economică şi financiară. Oamenii Primăverii Arabe s-au văzut lăsaţi să fiarbă în sucul lor propriu, Occidentul dându-le astfel multe şi nemeritate guri de aer tiranilor şi teroriştilor din zonă.
Rezultatul? Europa e luată cu asalt de refugiaţi. Răstimp în care, la orizontul localităţii siriene Cariatain, la sud de oraşul Homs, s-au ivit recent buldozerele statului islamic. Au ras, mai nou, de pe faţa pământului, lăcaşul siriac, Mar Elian. În Vest protestele întârzie. Domneşte, mai pretutindeni, în Apus, o tăcere asurzitoare, deşi lăcaşul sfânt făcut una cu pământul nu e singura victimă a teroriştilor. Sute de creştini din cei 2.000, trăind în localitate, s-au refugiat.
Parte dintre ei încearcă în disperare să ajungă în Europa. Slovacia i-ar primi, dar n-ar vrea să accepte şi musulmani. Prea mare a început să fie şi în Europa centrală şi răsăriteană frica de importul de islamism. Care însă, în versiunea sa radicală, nu-i prigoneşte doar pe creştini!
Mar Elian nu e, desigur, primul aşezământ religios creştin distrus de statul islamic. Multe sunt bisericile, abaţiile şi schiturile care au împărtăşit aceiaşi soartă. Cu tot cu tancuri, mitraliere, crime, violuri şi o tabula rasa culturală cum nu s-au mai văzut din Evul Mediu încoace, asasinii şi violatorii statului islamic au apărut în martie, de pildă, în faţa mânăstirii catolice Mar Benham, de lângă Mossul, în nordul Irakului.
Era un edificiu chiar mai vechi decât Mar Elian, căci fusese construit în veacul al IV-lea. „Barbarii din hoardele ISIS”, cum scrie ziarul german Bild, „au săvârşit şi această faptă de nebunie”. L-au făcut zob în numele propriei interpretări arbitrare şi „primitive a Coranului”, după cum notează acelaşi ziar. Pe bună dreptate, aş spune, fără să cauţionez însă noţiunea de „nebunie”. Care se cere amendată. Căci criminalii nu sunt demenţi. Nebunia lor are sistem. Sunt slujitorii unui nou totalitarism. Ai unuia de epocă de piatră.
Zilele trecute ne-a şocat ştirea teribilă a decapitării unei venerabil arheolog din Palmyra. Octogenarul Khaled al-Asaad ştia că riscă să apere siturile dezgropate în anticul oraş cu preţul propriei sale vieţi. Şi-a dăruit-o ştiinţei şi culturii. Al-Asaad rămăsese la Palmyra spre a proteja comorile helenistice din oază cu propriul său trup. I l-au pironit, decapitat, de un felinar. „I-au plasat capul, cu ochelarii săi caracteristici, de intelectual francez, între picioare”, după cum notează Frankfurter Allgemeine Zeitung în necrologul său.
Mobilul asasinatului? Apartenenţa la o minoritate religioasă. Şi o prezumtivă „închinare la idoli”, politeism, o adorare a „zeilor” antici dezgropaţi, o „idolatrie”, pe care, chipurile, savantul ucis şi obiectele descoperite şi expuse de el le-ar fi promovat!
În interesul junilor musulmani care s-ar mai putea simţi atraşi de această versiune atroce de islamism nu este inutil să se scoată în evidenţă ignoranţa, neghiobia, stupizenia şi incultura fără margini de care dau dovadă aceşti terorişti SI, neofascişti. Căci barbaria lor monomană indubitabil de extracţie şi de natură fascistă este. Iar acuza de idolatrie doar o dobitocie poate fi, de vreme ce nimeni în lume nu se mai roagă azi la zeii Antichităţii precreştine!
Ne confruntăm cu un genocid, nu doar spiritual, precum şi cu multiple crime împotriva umanităţii. Se distrug zilnic, în regiunea în care s-au născut religiile abrahamitice, monoteiste, tezaure culturale realmente inestimabile şi de neînlocuit. Sunt pierderi irecuperabile, de o magnitudine inimaginabilă. Aceste crime implică un război total împotriva culturilor şi religiilor umanităţii, inclusiv a celei islamice, război ale cărui victime sunt, nu în ultimul rând, creştinii din Siria şi Irak.
Concomitent suferă în regiune şi pretutindeni, inclusiv în Europa, de pe urma terorismului şi fundamentalismului islamic, pe lângă creştini, evreii, kurzii, yezizii, musulmanii şiiţi şi cei suniţi care, loiali poruncilor de toleranţă faţă de poaparele cărţii conţinute în Coran, nu acceptă înrobirea şi mancurtizarea. Propaganda statului islamic le impune să-şi violeze propria religie, a cărei scriere sfântă, Coranul, le cere musulmanilor să respecte „popoarele cărţii”. Deci pe creştini şi evrei. Ca şi, fireşte, pe musulmani. Avem de-a face, aşadar, şi cu o crimă împotriva propriei religii şi memorii.
Decapitarea lui Khaled al-Asaad a mai dăruit Siriei şi civilizaţiei un martir. Odată cu demolarea mânăstirii Mar Elian s-a văzut distrus încă un lăcaş sfânt. De câte victime creştine, musulmane, evreieşti sau pur şi simplu, omeneşti, de câte biserici distruse şi schituri demolate va mai fi oare nevoie înante de a se trezi Creştinătatea? Europa? America? Naţiunile Unite? Nu pentru evitarea unor noi genocide s-a înfiinţat, după Holocaust, organizaţia mondială? Oare la ce sü fie bună dacă nu e în stare să frâneze expansiunea acestui nou fascism?
sursa: dw.com
